VINDECĂRILE MIRACULOASE de la mormântul părintelui Arsenie Boca

Vindecari miraculoase de cancer, de leucemie cu ajutorul rugăciunilor la mormantul părintelui Arsenie Boca. Legende sau nu, asta povestesc oamenii din sat, asta spun toti pelerinii, daca-i intrebi despre minunile de la Prislop. Aici se petrec lucruri dintre cele mai ciudate: femei de cariera, care se roaga pentru fericirea lor, se lasa brusc de job dupa ce revin de la mormant la ele acasa, in Bucuresti. Altele pur si simplu isi gasesc sot atunci cand se asteapta mai putin.

“Mama mea era foarte bolnava, medicii i-au zis ca are cancer, 99, 9%. Si atunci m-am gandit: Doamne, daca-i asa, zero si ceva la suta poti sa-l rezolvi tu! Cu gandul asta, am venit aici, la mormantul parintelui Arsenie Boca si l-am rugat sa-mi vindece mama. Si cand mamei i-au venit rezultatele, in mod miraculos, chit ca avea doua formatiuni tumorale, s-au dovedit a fi amandoua benigne. Scapase mama… Si povestea asta a fost uimitoare pentru medici, nu-si puteau inchipui cum de a fost real, cum de s-a petrecut cu adevarat una ca asta’, povesteste Meda.

Asta s-a intamplat acum cativa ani si de atunci Meda vine in fiecare an la mormantul parintelui Arsenie Boca de la Prislop (Hunedoara), sa-i vorbeasca si sa-i multumeasca pentru mama. Citise ca parintele a facut minuni si a vindecat si in timpul vietii, si dupa moarte, dar nu-si imagina ca i se va intampla si ei vreodata una ca asta.
Meda nu este crestin 100% practicant, insa de cand viziteaza mormantul parintelui, a renuntat sa mai treaca totul prin lama rece a ratiunii. “Cel mai ateu dintre atei ar simti ca aici, la mormant, se intampla ceva. Cred ca, de fapt, cautandu-l pe parintele Arsenie, il cautam pe Dumnezeu’, ne spune ea.

De cand isi tot pune intrebari despre miracolul prin care a trecut, a ajuns la o concluzie: “Stiintific, niciodata nu o sa putem dovedi matematic ca Dumnezeu exista sau nu. Il simti cu inima pe Dumnezeu. Nu trebuie sa renuntam niciodata la a ramane rationali. Insa mintea rationala a omului trebuie sa se lase iluminata de Dumnezeu’.

Femeile de cariera reusesc sa-si intemeieze o familie dupa ce trec pe la mormantul parintelui
I s-a intamplat Ioanei din Timisoara. Avea 26 de ani, o firma de organizare evenimente si o situatie financiara de invidiat. Si totusi, ii lipsea ceva. Tanjea dupa o viata adevarata de familie. “M-am rugat la mormant sa ma ajute parintele sa am o viata linistita de familie. Si, surpriza, dupa circa cinci luni l-am cunoscut pe Laurentiu, cu care m-am si casatorit. Si acum i-am spus sotului meu ca trebuie neaparat sa revenim la mormant, sa-i multumim parintelui ca m-a ascultat si ne-a ajutat sa ne gasim’, ne spune Ioana.

”Si eu am avut parte de una dintre multitudinea de minuni intamplate la mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca. Timp de 3 ani eu si sotul meu incercam sa avem un copil, fara reusita. Investigatiile facute nu evidentiau faptul ca ar fi fost probleme de natura medicala, insa eu nu reuseam sa raman insarcinata. In august 2013 aveam sa ajungem, cu totul intamplator, la mormantul parintelui, iar in septembrie 2013 reveneam cu familia la Prislop. Minunea suna astfel:la cateva zile dupa prima vizita la Prislop eu am ramas insarcinata, iar la cateva zile dupa a doua vizita (diferenta fiind de o luna) s-a confirmat existenta sarcinii. Totul a decurs foarte bine pe parcursul celor 9 luni, eu avand si unele probleme de sanatate, insa citind Acatistul Sfantului Arsenie Boca si Acatistul Sfantului Nectarie am reusit sa dau nastere unui copil sanatos, pentru care le multumesc celor doi Sfanti ca m-au ajutat si au fost alaturi de mine”, a povestiti si Mihaela.

O alta marturie: ”Doresc să vă impărtăşesc o minune recentă a Sfântului Părinte Arsenie Boca: avem o fetiţă de 7 ani care de la vârsta de 3 ani a început să aibă probleme de sănătate nu foarte grave dar chinuitoare pentru noi si petru ea. Răcea destul de des, tuşea nopţi întregi si făcea otite repetate. Am făcut tot felul de tratamente. Anul acesta după două episoade de otită starea ei s-a agravat şi cel mai grav a inceput să nu mai audă. A fost un şoc pentru noi, parcă nu mai era ea, era retrasă, nu mai comunica cu noi… aproape că avea un comportament ciudat. Ne-am panicat şi pentru că doctorul nostru ORL era plecat din ţară ne-am dus la un alt medic şi am început un alt tratament care nu a dat nici un rezultat, apoi altul şi după o lună eram tot aşa. Noi locuim într-un oraş mic şi pentru consultaţii trebuie să ne deplasăm 60 km, învoiri de le serviciu, iar de bani pe medicamente nu mai vorbesc…În urmă cu o saptămână medicul nostru s-a întors în ţară şi am hotărât împreună cu el să facem o operaţie de scoatere a polipilor cu toate ca acesta nu ne garanta revenirea auzului. Tot timpul am avut o spaimă în suflet că fetiţa mea va rămâne aşa pentru tot restul vieţii… nu i-am spus asta nici soţului meu de teamă că-mi va reproşa că nu am nădejde la bunul Dumnezeu. Întâmplarea a făcut ca în aceiaşi perioadă părinţii mei să ajungă la Mânăstirea Prislop închinându-se şi rugându-se la mormântul Sfântului Parinte pentru sanatatea nepoatei lor. I-au adus de acolo o eşarfă micuţă pe care au atins-o de mormântul şi crucea Sfântului Părinte. După 3 zile fiica mea a fost operată ( aveam deja programarea făcută)operaţia a decurs bine şi în aceiaşi zi ne-am întors acasă. Avea dureri mari în gât dar respira mai bine. I-am înfăşurat eşarfa în jurul gâtului iar după o oră a strănutat şi … i-a revenit auzul. Medicul ne spusese că poate după o lună va auzi mai bine şi că va mai fi nevoie de un tratament cu infiltraţii. L-am sunat pentru a-i da vestea şi nu a putut decât să râdă şi el de bucurie şi de uimire. Mulţumim Bunului Dumnezeu pentru însănătoşire, sfântului Arsenie Boca care a ascultat rugăciunile buniciilor !”

De 22 de ani incoace, Prislopul a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Romania. Aici nu se inghesuie nimeni, oamenii nu-si dau coate si nici macar nu vorbesc unii cu altii, sa nu se tulbure din rugaciune. Daca vreunul a uitat telefonul deschis si tocmai il suna cineva, un rand intreg de pelerini isi intoarce capul spre “faptas’, privindu-l cu repros. Nimeni n-are voie sa strice rugaciunea. Stau cu totii cu capul in pamant, umili si smeriti. Par oamenii unei Romanii necunoscute. In zilele de sarbatoare cu mii de pelerini, asteapta la coada ore in sir – fie ploaie, fie ninsoare – pentru o fericire de cateva secunde: sa apuce sa sarute sau sa atinga crucea parintelui.

Cine a fost Arsenie Boca

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuşi, Securitatea l-a urmărit aproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale, în 1989. Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Oamenii vin şi se roagă la mormântul acestuia, mulţi cu credinţa că pelerinajul le va aduce bunăstare sau vindecarea unor afecţiuni.

Sursă: jurnalul.ro