Variola maimuței, simptome. Orice persoană care are o erupție pe piele trebui să ajungă la medic

Variola maimuței, simptome. Orice persoană care prezintă o erupție cutanată neobișnuită ar trebui să consulte medicul. Orice pacient cu suspiciune de variola maimuței trebuie investigat și izolat în timpul perioadelor infecțioase presupuse și cunoscute, adică în timpul stadiilor prodromale și cu erupții cutanate ale bolii.

Urmărirea în timp util a contacților, măsurile de supraveghere și comunicarea riscurilor între furnizorii de servicii medicale sunt destinate prevenirii apariției altor cazuri și gestionării eficace a epidemiei actuale.

Ce este variola maimutei?

Variola maimuței este o infecție virală rară, cu infectare umană accidentală, care apare, de obicei, în principal în părțile împădurite din Africa Centrală și de Vest în urma contactului cu rezervorul animal. De asemenea, se poate răspândi de la persoană la persoană.

Este cauzată de virusul variolei maimuței, care aparține familiei ortopoxvirusului.

Există două tipuri de virus pentru variola maimutei, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Deși tipul vest-african al virusului variolei maimuței duce uneori la boli grave la unele persoane, boala este de obicei auto-limitată.

În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat.

Care sunt simptomele?

Simptomele sunt adesea ușoare, deși leziunile pot fi pruriginoase sau dureroase. Acestea includ erupții cutanate veziculoase sau leziuni pe orice parte a corpului – inclusiv în contextul actual particular – în jurul organelor genitale și anusului, febră, durere în gât, ganglioni limfatici umflați și leziuni la nivelul gurii și ochilor.

Cum se ia variola maimuței?

Variola maimutei nu se răspândește în mod normal cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intra în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale.

Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuței sau contact prelungit cu obiecte contaminate.

Cu toate că variola maimuței nu a fost documentată anterior ca o infecție cu transmitere sexuală, transmiterea în timpul contactului sexual este în concordanță cu modul în care acum virusul poate fi transmis de la o persoană la alta.

Focare de variola maimuței au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanie și alte trei țări au fost înregistrate în ultimii ani.

Variola maimuței poate fi transmisă prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expirație.

Perioada de incubație a variola maimuței este de obicei de la 6 la 13 zile. Variola maimuței necesită, de obicei, un contact personal strâns cu o persoană simptomatică infectată. Boala este adesea auto-limitantă, cu simptome ce dispar spontan în 14 până la 21 de zile.

Cât de gravă este variola maimuței pentru o persoană infectată?

Tratamentul pentru variola maimuței este în principal de susținere. Boala este de obicei ușoară și majoritatea celor infectați se vor recupera în câteva săptămâni, fără tratament.

Există două tipuri de variola maimuței – unul din Africa de Vest și celălalt din Africa Centrală. Virusul raportat în regiunea europeană este varianta vest-africană care este mortală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane.

Cine este cel mai expus riscului de a face variola maimuței?

Oricine are contact apropiat cu o persoană cu variola maimuței se poate infecta. Cu toate acestea, familia unei persoane cu variola maimuței prezintă un risc mai mare de infecție din cauza contactului apropiat.

Persoanele ale căror profesii sau comportamente le pun la risc mai mare de expunere ar trebui să ia măsuri pentru a înțelege semnele și simptomele și să aibă grijă suplimentară pentru a preveni infecția.

Printre aceștia se numără personalul medico-sanitar care poate intra în contact cu pacienți infectați, lucrătorii sexuali și bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați, având în vedere recentul grup de cazuri în rândul celor care se autoidentifică ca atare.

Dacă o persoană suspectează că are virusul, ce ar trebui să facă?

Orice boală în timpul călătoriei sau la întoarcerea dintr-o zonă endemică trebuie raportată unui medic specialist, inclusiv informații despre toate călătoriile și istoricul recent de vaccinare.

Rezidenții și călătorii în țările endemice ar trebui să evite contactul cu animalele bolnave (moarte sau vii) care ar putea fi infectate cu virusul variola maimutei (rozătoare, marsupiale, primate) și ar trebui să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic.

Orice persoană care face o erupție neobișnuită ar trebui să consulte medicul.

Unde au apărut cazuri de variola maimuței?

Regatul Unit a semnalat un prim caz la 7 mai. De atunci, aproximativ 200 de cazuri au fost înregistrate în ţări care se află departe de ţările în care acest virus este enedemic.

Potrvit Centrului European de Prevenţie şi Controlul Bolilor (ECDC), 219 cazuri – şi nicio moarte – au fost semnalate până miercuri.

Variola maimuţei – endemică în 11 ţări din Africa Centrală şi de Vest – a fost descoperită brusc în alte peste 20 de ţări din lume, inclusiv în Statele Unite, Australia, Emiratele Arabe Unite (EAU) şi în ţări europene.

Ministerul spaniol al Sănătăţii înregistra vineri 98 de cazuri confirmate, Regatul Unit 90, iar Portugalia 74.

În Portugalia, toate cazurile sunt ale unor bărbaţi, majoritatea în vârstă de până la 40 de ani.