Din cuprinsul articolului
Administrarea de antibiotice în primele luni de viață ar putea avea consecințe pe termen lung asupra sănătății copiilor. O echipă de cercetători din Statele Unite au descoperit că, într-o anumită perioadă a copilăriei, aceste tratamente pot afecta dezvoltarea pancreasului și pot crește riscul de diabet.
Studiul, publicat în Science, oferă primele dovezi clare că flora microbiană din copilărie influențează direct formarea celulelor care produc insulină.
Antibioticele pot declanșa diabetul
Bebelușii vin pe lume cu un număr redus de celule beta – cele care produc insulină în pancreas. La scurt timp după naștere, aceste celule încep să se înmulțească rapid, dar doar într-un interval scurt. Dacă această „fereastră” este afectată, organismul rămâne cu o capacitate mai slabă de a regla nivelul de zahăr din sânge. Iar de aici până la diabet, e un drum scurt.
În cadrul experimentului, șoarecii care au primit antibiotice în echivalentul uman al vârstei de 7–12 luni au avut un număr mai mic de celule beta, un nivel mai scăzut de insulină și probleme metabolice mai târziu în viață. Informațiile vin de la echipa condusă de Jennifer Hill, biolog la BioFrontiers Institute, University of Colorado Boulder.
„Ce m-a surprins a fost cât de mare e impactul. E un interval foarte scurt, dar dacă se ratează, efectele rămân pe viață”, a spus Hill pentru CU Boulder Today.
Nu e vorba doar de bacterii
Un detaliu ieșit din comun descoperit de cercetători e legat de o ciupercă numită Candida dubliniensis. Prezentă în mod natural în microbiomul bebelușilor sănătoși, această ciupercă pare să încurajeze formarea celulelor beta. Când a fost administrată unor șoareci predispuși la diabet, doar 15% dintre ei au dezvoltat boala. Cei care nu au primit-o au făcut diabet în proporție de 90%.
Inclusiv în cazul unor animale adulte cu celule beta distruse, Candida dubliniensis a reușit să reactiveze mecanismele de regenerare.
Rezultatele vin în completarea unor date mai vechi din studiul TEDDY (The Environmental Determinants of Diabetes in the Young), care arătau că bebelușii alăptați natural și născuți vaginal, deci cu un microbiom mai divers, au o probabilitate mai mică de a face diabet de tip 1.
Poate fi evitat?
Hill spune că nu e împotriva antibioticelor, dar consideră că acestea trebuie administrate cu mai multă prudență în copilărie, mai ales în primul an. În viitor, o soluție ar putea fi completarea tratamentului cu bacterii sau ciuperci benefice, care să refacă echilibrul microbian afectat de antibiotice.
Deja există experimente în care transplanturile de microbiom – adică mostre fecale de la persoane sănătoase – sunt folosite pentru a influența metabolismul în cazul unor pacienți cu diabet de tip 2. Totuși, această abordare e departe de a fi sigură și nu e recomandată în afara cercetărilor controlate.
În laboratorul germ-free de la BioFrontiers, Hill și colegii ei testează acum pe animale sterile – crescute fără niciun microb – cum reacționează organismul la introducerea fiecărui microb în parte. Scopul este de a înțelege exact cine face ce și cum ar putea fi replicate acele efecte într-un tratament sigur pentru oameni.
„Multă vreme am văzut microbii ca pe ceva ce trebuie eliminat. Dar adevărul e că o mare parte dintre ei ne ajută să ne dezvoltăm normal”, spune Hill.
Studiul nu cere ca părinții să evite antibioticele cu orice preț. Dar subliniază cât de important e să fie folosite cu măsură și doar atunci când e absolut necesar. Deciziile din primul an de viață pot influența sănătatea copilului nu doar pe termen scurt, ci și peste 10, 20 sau 30 de ani.
