Sforăitul nu e ceva neobişnuit nici pentru adulţi nici pentru copii. ,, Aproape 60% din populaţie sforăie, inclusiv copiii, în cazul cărora sforăitul apare de obicei din cauza unui obstacol în căile repiratorii.
La adulţi, pot exista de asemenea, osbtacole cât şi o problemă cu rădăcina limbii care cade în fundul gurii, în special la persoanele obeze”, explică medicul ORL-ist Elena Lăţcan
Ea a întocmit o listă a principalelor cauze ale sforăitului:
– Rinita alergică: o reacţie exagerată a sistemului imunitar la particulele inspirate din aer care cauzează inflamaţie şi simptome care afectează în principal nasul, dar şi ochii, urechile, gâtul şi gura.
– Deviaţia de sept: o afecţiune în care septul nazal este deplasat spre stânga sau spre dreapta. Septul separă cavităţile (fosele) nazale şi ideal ar fi ca acesta să fie situat în centrul nasului şi să separe în mod egal cele două părţi.
– Polipoza nazală: o degenerare a mucoasei nazale ca urmare a unor fenomene alergice. Polipii produc obstrucţia foselor nazale având ca rezultat imposibilitatea respiraţiei pe nas, scăderea mirosului, voce nazonată, cefalee
– Diverse tumori benigne sau maligne apărute în spatele nasului
– Pierderea elasticităţii vălului palatin care separă cavitatea bucală de nazofaringe şi are în mijloc omuleţul: odată cu înaintarea în vârstă musculatura vălului palatin îşi pierde elasticitatea şi se mişcă atunci când repirăm, producând zgomot
– Rădăcina limbii care cade în fundul gurii, în special la persoanele obeze
– Consumul de alcool, care duce la inhibarea unei părţi a creierului responsabilă de controlul respiraţiei. Această inhibiţie determină o relaxare exagerată a limbii şi musculaturii gâtului, determinând o obstrucţie parţială a fluxului de aer
– Fumatul
CAUZE LA COPII
La copii, sforăitul contribuie la tulburări de hiperactivitate şi deficit de atenţie. În cazul lor, principalele cauze sunt amigdale prea mari, rinita alergică, expunerea la toxine (fumat pasiv), polipoza nazală.
TRATAMENT
,,Tratamentul constă în îndepărtarea cauzei, iar în cele mai multe cazuri, obstacolele care blochează căile respiratorii sunt îndepărtate chirurgical,însă există şi alte metode şi remedii”, explică ORL-istul Elena Lăţcan.
Ceaiul de urzică
Proprietățile anti-alergice ale ceaiului de urzică pot oferi ajutor împotriva sforăitului cauzat de alergii. Se amestecă o lingură de frunze de urzică dehidratate într-o ceașcă cu apă clocotită și se lasă acoperită timp de cinci minute înainte de a se consuma. Beți pâna la trei cești pe zi, inclusiv una chiar înainte de a merge la culcare.
Ceaiul de salvie
Salvia poate fi folosită pentru a reduce inflamția și congestia mucoasei a căilor respiratorii. Puneți o mână de frunze proaspete de salvie în apă clocotită (350 – 400 ml) și apoi acoperiți. După ce acesta s-a răcit faceți gargară cu infuzia rezultată. Gargara se face înainte de a merge la culcare.
Perna antisforăit
Perna antisforăit este concepută pentru a vă oferi suficient sprijin pentru gât și ajută căile respiratorii să ramână deschise în timp ce dormiți.
Benzi nazale antisforăit
Sunt benzi care se lipesc pe nas și sunt concepute pentru a ține canalul nazal deschis, acesta adesea blocandu-se și cauzând sforăitul. Aceste benzi sunt perfecte pentru cei care suferă de congestie nazală. Ele ajută la reducerea congestionării și oferă suficientă cale de trecere a aerului prin canalele nazale.
Spray-uri antisforăit pentru gât
Aceste spray-uri conțin o varietate de uleiuri aromaterapeutice și sunt eficiente pentru persoanele care suferă de congestie la plămâni și în zona gâtului.
Dispozitiv electric antisforăit
Acest aparat se poartă la mână în timp somnului şi funcționează pe bază de impulsuri electrice care determină persoana care sforăie să iși schimbe poziția de somn.
Proteza antisforăit
Este un dispozitiv oral care trebuie purtat doar în timpul somnului. Acesta este folosit ăn cazul persoanelor care sforăie din cauză că rădăcina limbii a căzut în fundul gâtului. Rolul său este de a trage madibula astfel încât să aibă loc limba.
RISCURI
Apneea de somn: o afectiune a aparatului respirator caracterizata prin pauze respiratorii repetate, frecvente in timpul somnului. Durata perioadei de oprire a fluxului de aer este de 10 secunde.Dacă într-un interval de o oră pacientul are cel puţin zece întreruperi ale respiraţiei, fiecare cu durata de minimum 10 secunde fiecare, cantitatea de oxigen care ajunge la creier este insuficientă. În această situaţie, concentraţia de bioxid de carbon din sânge creşte şi apar variaţii ale ritmului cardiac. Scăderea concentraţiei de oxigen declanşează o trezire parţială („microtrezire”), însoţită de un sforăit puternic şi o inspiraţie bruscă. Apneea în somn netratată duce la complicaţii ca tensiune arterială, afecţiuni cardiace sau atac cerebral.
Probleme cardiovasculare: sforăitul poate duce la îngroşarea arterelor, iar acest lucru constituie un factor de risc pentru apariţia hemoragiilor cerebrale, a accidentelor vascular cerebrale şi a atacurilor de cord.
La copii, sforăitul contribuie la tulburări de hiperactivitate și deficit de atenție.
,,Persoanele care sforăie ar trebui să meargă frecvent la cardiolog şi la cel ORL-ist”, adaugă Medicul Elena Lăţcan.
