Fluorul este pentru dinti ceea ce vitamina C este pentru sistemul imunitar: ii intareste si ii apara de microbi, contra aparitiei cariilor. Oricat de imposibil ar parea, marketingul a patruns si in domeniul stomatologic albind de-a dreptul mintile medicilor dentisti ce inca mai folosesc fluorul pentru intarirea smaltului dintilor, chiar daca e considerata o metoda invaziva. Un nou studiu publicat in cel mai vechi si mai prestigios jurnal medical, The Lancet a clasificat fluorul ca neurotoxina – in aceeasi categorie ca arsenicul, plumbul si mercurul.
Din punct de vedere chimic, fluorul face parte din tabelul lui Mendeleev, avand simbolul F si numarul 9, fiind simbolul cu cea mai mare elecronegativitate. Din punct de vedere al marketingului, fluorul albeste. Si cand zicem albeste ne gandim la curatenie si igiena. Dar oare cati oameni cunosc faptul ca fluorura de sodiu era folosita ca insecticid pentru gandaci sau ca fluorul intra in compozitia freonului din instalatiile de racire a aerului?
„Pentru ca are o toxicitate ridicata, fluorul are un impact negativ asupra sistemului nervos central, alterand procesele cognitive. Este total gresit ca o mama sa foloseasca o pasta de dinti ce contine fluor, chiar si in cantitati mici, pentru ca efectele se vad la nivel macro in cazul fatului: deficiente de limbaj, de gandire si chiar coeficient scazut de inteligenta. Calciul contrabalanseaza cu succes dezechilibrele provocate de fluor, vorbim aici de utilizare in cantitati reduse, dar totusi ingerate. Poate o varinta mai sigura este florura de calciu, care este mai putin toxica. Apa ce contine fluorura de sodiu va produce pete albe pe dinti, iar efectul coroziv al fluorului nu va intarzia sa apara, afectiune numita fluoroza”, explica Andra Custura, medic stomatolog.
Florura declarata oficial o neurotoxina alaturi de Mercur, Plumb si Arsenic
Studiile recente din domeniul chimiei puneau in alerta populatia in legatura cu cinci substante chimice denumite neurotoxice: plumb, metil mercur, bifenili policlorurati, arsenic si toluen.
Aprofundarea acestora a scos la suprafata alte sase neurotoxine cu impact major nefavorabil asupra sistemului nervos: mangan, fluorura, clorpirifos, diclordifeniltricloretanul, tetracloroetilena si eteri de difenil polibromurati, autorii studiului completand ca subiectul ramane deschis.
Prin actiunea lor la nivelul organismului uman, se anunta afectiuni precum dizabilitati de dezvoltare a sistemului nervos, incluzand ADHD, dislexie care afecteaza milioane de copii anual – actiune numita pandemie a neurotoxicitatii asupra dezvoltarii.
„La copii, se practica dupa anii 1990 includerea in dieta a fluorurii pentru a capata un smalt mai puternic la atacurile acide demineralizante. Diferenta intre a folosi local, ca pasta de dinti si administrarea apei este ca pe cale orala se altereaza chiar structura dintelui. A mai fost notat ca fluorul are caracteristici cancerigene, mai ales in ceea ce priveste oasele si ficatul. Este un semnal de alarma, pentru ca halogenand un produs cu fluor, acesta devine de pana la zece ori mai puternic. Guma de mestecat, la fel – contine fluor. Oare nu este mai bine sa ne curatam dintii dupa fiecare masa consumand un mar?”, relateaza Andra Custura.
Din fericire, industria farmaceutica intelege ca pierde teren daca pastele de dinti nu se vor crea in functie de necesitatile consumatorului, care in momentul de fata depune eforturi sa traiasca sanatos. Pe piata au aparut deja noi formule de produse pentru igiena dentara pe baza de menta sau scortisoara, ulei de cocos sau chiar uleiuri esentiale.
Concluziile cercetarilor studiului coincid cu cele ale unei meta-analize din 2013 realizate de Universitatea Harvard care confirma ca acei copii care traiesc in medii in care apa are concentratii mari de fluor au un IQ semnificativ mai mic decat copiii care traiesc in zone cu putin fluor.
Care este diferenta dintre fluorura naturala si cea prezenta din dozatoarele de apa?
Termenul „fluorura” este adesea prezent pe buzele oamenilor, fara a face o distinctie intre aceste substante. Exista trei tipuri de fluorura folosite pentru fluorizarea surselor de apa: acid fluorosilicic, fluorosilicat de sodiu si fluorura de sodiu.
Acidul fluorosilicic este tipul cel mai des folosit din motive de costuri si este derivat din ingrasaminte (fosfat). Celelalte doua sunt create prin adaugarea fie de sare de masa sau de soda caustica.
Semnalul de alarma tras in legatura cu impactul negativ al fluorului asupra sistemului nervos este un deja vu al scandalului iscat pe tema mercurului, ce se considera a fi produs terapeutic in anii 1970, folosit in diferite situatii de la taieturi la sifilis. Cand s-a recunoscut oficial faptul ca era de fapt o otrava, era prea tarziu, deoarece in cazurile de tratare a sifilisului nu a facut decat sa inrautateasca gravitatea bolii.
In concluzie, daca stramosii foloseau fluorura de sodiu sa otraveasca fantanile pe timp de razboi pentru ca inamicul sa moara ingerand apa, omul modern ar trebui sa isi mareasca orizontul de alegeri, cu atat mai mult cu cat piata abunda de oportunitati.
