Un aliment din cămara tuturor românilor tratează aproape orice boală sau rană

Tratează aproape orice boală sau rană. Varza face parte din familia cruciferelor şi este originară din Europa Centrală. Se cultivă de peste 4.000 de ani şi este folosită pentru tratarea multor probleme de sănătate încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre s-a redescoperit efectul benefic al verzei asupra sănătăţii, oamenii de ştiinţă aplecându-se asupra proprietăţilor sale şi introducând-o în componenţa unui medicament.

Elimină toxinele

Varza se utilizează atât intern, cât şi extern. Cea mai importantă proprietate a sa este de dezintoxicare, având o afinitate deosebită pentru toxine, pe care le atrage şi le elimină, contribuind la curăţarea organismului de „deşeurile” ce întreţin boala. Totodată, asigură şi o cicatrizare perfectă, fiind de neînlocuit în tratarea unor răni. În mod intern, cea mai indicată este sub formă de salate sau de sucuri, cu menţiunea că persoanele cu o mare sensibilitate digestivă pot consuma varza ca salată numai după ce au scufundat frunzele în apă clocotită pentru un minut.

Tratează aproape orice boală sau rană. Eficientă în anemii

Varza este indicată în afecţiuni respiratorii, gastrice, intestinale (colite ulceroase, parazitoze), slăbiciune generală, anemie. Profesorul Garnett-Cheney, de la Şcoala de medicină din Stanford, a tratat cu suc de varză 65 de persoane cu ulcer gastric, dintre care s-au vindecat 63 în numai trei săptămâni de tratament. În tratamentul cirozei şi al ascitei se recomandă tratament cu 400 g de varză zilnic, jumătate crudă, jumătate fiartă. S-a dovedit că varza este cel mai eficient mijloc de a trata scorbutul, descoperire făcută cu totul întâmplător. Datorită conţinutului mare de fier, mangan şi cupru este foarte eficientă în anemii.

Reglează glicemia

Un cercetător de la Universitatea din Texas a extras din varză un produs pe care l-a numit glutamină şi pe care l-a folosit cu succes în vindecarea alcoolismului.  Varza mai conţine şi o substanţă bactericidă capabilă să reducă anumiţi germeni Gram negativi. S-a constatat că are proprietatea de a regla glicemia, fiind astfel indicată în alimentaţia diabeticilor.

Proprietăţi cicatrizante

Sucul de varză conţine: 0,63% feculă verde, 0,29% albumină vegetală, 0,05% răşină, 2,89% extract gomos, 2,84% extract solubil în apă şi în alcool, sulfat nitrat de potasiu, oxizi de fier, sulf. La 100 g de varză se găsesc: 3 g protide, 0,3 g lipide, 6 g glucide şi următoarele minerale: 50 mg fosfor, 50 mg calciu, 1-3 mg de fier; vitamine hidrosolubile: 80 mg vitamina C, 0,15 mg vitamina B1, 0,12 mg vitamina B2, 0,6 mg vitamina PP şi vitaminele liposolubile provitamina A 0,5 mg şi 2183 U.I. din vitamina A. După unii autori ar conţine şi vitamina D2, antirahitică. Proprietăţile cicatrizante ale sucului de varză folosit în tratarea colitelor ulceroase par să se datoreze mucilagiilor, sulfului, sărurilor de potasiu, vitaminei U pe care le conţine, ca şi vitaminei K, antihemoragică. Vitamina U se distruge prin fierbere, de aceea se foloseşte sucul de varză crudă.

Tratează aproape orice boală sau rană. Suc, salată sau murată

Deoarece gustul lui nu este foarte plăcut, sucul de varză se bea împreună cu alte sucuri, cum ar fi cel de mere şi de morcov. Varza se foloseşte şi tocată mărunt, sub formă de salată, fiind un aperitiv foarte apreciat. Fierberea ei în mod tradiţional o face foarte indigestă şi îi distruge aproape toate proprietăţile curative, pe când o fierbere uşoară, astfel încât varza să rămână destul de crocantă, o face foarte digestivă, înmuind puţin celuloza şi păstrând toate calităţile, devenind aliment-medicament.

Dezinfectează tractul intestinal

De asemenea, varza acră, aşa cum se prepară la noi în ţară, prin procedee naturale, îşi păstrează toate proprietăţile, iar fermenţii obţinuţi prin murare ajută la digestia celulozei şi a grăsimilor. Ea devine greu digerabilă prin tocăturile ce i se adaugă. Fermenţii lactici ai verzei acre sunt dezinfectanţi puternici ai tractului intestinal şi de aceea este indicat să nu spălăm varza acră, pentru a nu-i distruge. Datorită bogăţiei în sulf, arsenic, calciu, fosfor, cupru, iod este indicată ca remineralizant şi reconstituent. Este un aliment-medicament reechilibrant general în buna funcţionare a organismului.

Tratează aproape orice boală sau rană. Aplicaţii de frunze pentru ulcer varicos

Extern se folosesc frunzele de varză, sub formă de aplicaţii în următoarele cazuri: plăgi din cele mai grave, contuzii, crăpături, ulcere varicoase, arsuri, cangrene, necroze, eczeme, acnee, hemoroizi, infecţii de toate felurile, nevralgii reumatismale, lombagii, ascite, colici nefritice, migrene, cefalee, afecţiuni gastrointestinale şi hepatice, afecţiuni pulmonare, muşcături de animale, tumori. În unele cazuri, reacţia imediată după aplicarea frunzelor de varză este o amplificare a durerii şi a supuraţiei, dar acest fenomen este dovada că varza lucrează şi nu trebuie să vă speriaţi sau să renunţaţi la tratament! Dacă reacţiile sunt prea violente, se întrerupe aplicarea frunzelor de varză şi se ung locurile cu ulei de măsline presat la rece, ulei de migdale, iar când inflamaţia s-a mai redus, se reia aplicarea de frunze de varză.

Mod de folosire externă

Pentru aplicare se procedează astfel: se folosesc de preferinţă frunzele de la suprafaţa verzei, cele care sunt mai intens colorate în verde şi au fost expuse la soare, adică pe cele pe care de obicei la gătit le dăm la o parte. Se spală bine cu apă rece, se şterg cu un şervet curat de bumbac, se pun pe o planşetă, de asemenea foarte curată, se scot cu cuţitul nervurile mari şi apoi cu un făcăleţ sau cu o sticlă se strivesc uşor frunzele pe ambele părţi. Se pune pe locul afectat o bucată de finet, apoi se pun frunzele şi după aceea iarăşi finet, şi se leagă locul nu foarte strâns. Se iau măsurile necesare să nu alunece pansamentul, în funcţie de locul unde se fac aplicaţiile. Frunzele trebuie să fie proaspete, şi când luăm mai multe din piaţă le ţinem la frigider într-o pungă de plastic. Vom constata a doua zi că frunzele se subţiază foarte mult, parcă se topesc, şi, după gravitatea bolii, uneori chiar de la prima aplicare, depun un strat albicios sau se îmbibă bandajul cu un lichid purulent. Când se fac aplicaţii pe răni deschise sau pe ulcere varicoase supurânde se recomandă înmuierea frunzelor prin scufundarea timp de unu-două minute în apă fierbinte.  Unii terapeuţi recomandă şi folosirea frunzelor de varză roşie. Cele mai bune rezultate le are aplicarea frunzelor pe timp de noapte. Dacă pacientul este friguros se recomandă încălzirea frunzelor de varză înainte de aplicare, punându-le pe un capac de vas cu apă fierbinte, pentru câteva momente. Şi în caz de afecţiuni dureroase (nevralgii reumatismale, lombagii), cataplasmele cu frunze de varză aduc o rapidă uşurare bolnavilor.