”Ucigașul uitat” al copiilor. Această boală de plămâni poate apărea la orice vârsta dar e foarte periculoasă în cazul celor mici

Simptomele de pneumonie bacteriana încep de obicei brusc şi adesea se dezvoltă în timpul sau în urma unei infecţii respiratorii superioare, cum ar fi gripa sau răceala. Simptomele următoare sunt cele mai frecvente:
-tuse cu mucus decolorat–sputã din plămâni; mucusul expectorat din plămâni poate fi roşiatic, verzui ori sangvinolent;
-febră, care poate fi mai puţin întâlnită la vârstnici;
-frisoane, friguri – un singur episod sau mai multe atacuri;
-respiraţie rapidă şi adesea superficială;
-durere a pieptului, care se înrăutăţeşte la tuse sau la inspiraţie profundã;
-creşterea frecvenţei cardiace;
-oboseală sau senzaţie de slăbiciune.
Vârstnicii cu pneumonie pot avea simptome mai uşoare, cum ar fi tusea uscată. Câteodată nu au febrã. O schimbare în starea mentală (confuzie sau delir) sau înrăutăţirea unei boli de plămâni poate fi un semn major de pneumonie la vârstnici.
Simptomele de pneumonie virală sunt mai puţin evidente, mai puţin severe şi apar gradual. Pneumonia virală trece adesea neobservată, pentru că persoana nu pare bolnavă. Simptomele variază în funcţie de vârsta persoanei şi de alte probleme de sănătate.

Care sunt factorii de risc?

Următorii factori cresc riscul unei persoane de a dezvolta pneumonie după o infecţie respiratorie superioară:
-o afecţiune medicală gravă, în special boli pulmonare, cum ar fi astmul;
-persoanele sub un an sau peste 65 de ani;
-folosirea tutunului;
-un sistem imunitar slăbit;
-o leziune toracică (fractură costală, contuzii pulmonare);
-schimbări în starea mentală (confuzia sau pierderea cunoştientei), care cresc riscul aspirării de mucus, lichide sau mâncare în plămâni.
Următorii factori de risc pot creşte riscul unei persoane de a avea complicaţii după o pneumonie. Dacă aceşti factori de risc sunt prezenţi, persoana trebuie spitalizată pentru tratarea pneumoniei:
-vârstă de peste 65 de ani;
-alte boli, în special astm, diabet, insuficienţă renală cronică, insuficienţă cardiacă congestivă şi boli cronice de ficat;
-spitalizare pentru altă afecţiune în ultimele 12 luni;
-inhalarea de material mucos sau conţinut stomacal în plămâni;
-o stare mentală alterată (delir sau demenţă);
-alcoolism;
-malnutriţie.

Cum se tratează

De regulă, pneumoniile bacteriene se tratează cu antibiotice. Acestea se iau de obicei 5-14 zile. Persoanele cu un sistem imunitar slăbit pot lua mai mult timp. Medicul alege tipul de antibiotic, având la dispoziţie o mare gamă de sortimente. Îmbunătăţirile stării generale se observă de obicei după două-trei zile. Dacă persoana nu se simte mai rău în acest timp, tratamentul se menţine cel puţin trei zile. Dacă nu este nici o îmbunătăţire şi simptomele se înrăutăţesc, sunt necesare alte examinări şi probabil schimbarea antibioticului. Pneumonia poate fi cauzată şi de virusuri cum sunt cele care cauzează gripa sau varicela. Nu s-a demonstrat eficienţa vreunui medicament care să trateze pneumonia cauzată de virusul gripei. Pneumonia varicelei este mai rară şi poate fi tratată cu medicamente antivirale (Aciclovir).
O persoană cu pneumonie poate avea nevoie de spitalizare dacă:
-are peste 65 de ani;
-are alte probleme de sănătate, cum ar fi boli pulmonare obstructive cronice, insuficienţă cardiacă congestivă, astm, diabet, insuficienţă renală cronică sau boli de ficat cronice; nu poate avea grijă de sine însăşi şi nu este capabilă să comunice modul în care îi evoluează boala; are dureri de piept, cauzate de inflamarea foiţei pleurale care căptuşeşte plămânii sau de prezenţa lichidului în pleure (pleurezie); tratament ineficient făcut la domiciliu: febra nu scade sau revine, tusea uscată începe să aducă secreţii din plămâni sau respiraţia sacadată se înrăutăţeşte.