Din cuprinsul articolului
Tresăririle în somn sunt denumite medical mioclonii hipnagogice și se manifestă prin senzaţie de cădere, de pierdere a echilibrului sau de spasm muscular nocturn. Acestea reprezintă un fenomen relativ frecvent întâlnit, care survine la adormire şi determină trezirea din somn.
Tresăririle nocturne pot fi resimţite ca o senzaţie de cădere în gol, urmând unui „vis”. Aproximativ 70% dintre oameni trăiesc sentimentul de „cădere în somn” cel puţin o dată în viaţă, conform unui studiu realizat de Clinica Mayo.
”Deşi se consideră că tresăririle nocturne pot constitui un fenomen normal al procesului de adormire, se presupune că senzaţia de cădere reprezintă o interpretare cerebrală eronată a semnalelor secundare relaxării musculare în timpul adormirii sau al trezirii. Persoanele cu dificultăţi de adormire sau cele care nu se simt confortabil în pat resimt aceste senzaţii mai des în timpul somnului.
Cel mai frecvent, miocloniile hipnagogice survin la persoane cu tulburări de somn în prezenţa unor factori declanşatori: privare de somn peste 24 de ore, anxietate, consum excesiv de cofeină, stres sau după activităţi fizice epuizante seara”, a explicat Dr. Doru Baltag, medic primar neurolog, Directorul medical al Spitalului Clinic de Recuperare din Iași, pentru Ziarul de Iași.
De asemenea, unele medicamente psihoactive pot determina tresăriri musculare la adormire, atunci când muşchii încep să se relaxeze. Mioclonii hipnagogice şi trezire nocturnă au fost frecvent raportate secundar consumului de opioide, morfină, heroină şi metadonă, arată Centrul de Diagnostic și Tratament Victor Babeș.
Cum se diferențiază de crizele epileptice
Sunt două tipuri de mioclonii hipnagogice, de aceea este importantă diagnosticarea corespunzătoare.
”Practic, este importantă diferenţierea miocloniilor hipnagogice de crizele epileptice nocturne. Studiile de somn au relevat faptul că fenomenul miocloniilor hipnagogice diferă de miocloniile epileptice prin apariţia în timpul somnului nonREM şi aspectul de mişcare bruscă, generalizată sau asimetrică, ce determină trezire, cu iluzia de cădere sau alunecare.
Acestea au fost mai frecvente la copii între 8 – 12 ani, cu scăderea frecventei la înaintarea în vârstă. În concluzie, tresăririle nocturne cu trezire şi senzaţia de cădere reprezintă un fenomen generat de interpretarea cerebrală eronată a semnalelor musculare, fără o cauză obiectivă, iar tratamentul constituie modificarea stilului de viaţă, cu îndepărtarea factorilor stresanţi sau excitanţi”, a adăugat Dr. Doru Baltag..
Specialiştii care se ocupă de diagnosticul şi tratarea tresăririlor nocturne, în situaţia în care acestea devin deranjante pentru pacient, sunt medicii neurologi sau medicii psihiatri. Diagnosticul se stabileşte în urma discuţiei cu pacientul, medicul fiind interesat, în principal, de momentul apariţiei şi de aspecte ale vieţii personale care pot conduce la astfel de manifestări.
De asemenea, îi va solicita pacientului să menţină un jurnal de somn pentru 2 săptămâni, în relatările acestuia putând apărea indicii cu privire la cauzele tresăririlor nocturne.
Tot în scop diagnostic se mai poate utiliza scala Epworth de evaluare a somnului, prin aceasta urmărindu-se modul în care somnul afectează viaţa de zi cu zi a individului. Se va pune accent şi pe istoricul medical al pacientului, fără a se omite medicaţia care ar putea declanşa astfel de episoade.
Cauzele tresăririlor nocturne
În principal, cauzele tresărilor nocturne sunt provocate de consumul crescut de cofeină sau de stimulente ale sistemului nervos, consumul de alcool şi anumite medicamente (antihistaminicele, bismutul, opiozii, antidepresivele), desfăşurarea unor activităţi solicitante pe timp de zi sau înainte de a merge la culcare, adoptarea unor poziţii inconfortabile de somn, leziuni cerebrale, stresul emoţional şi anxietatea sau privarea de somn.
Se pot declanşa şi odată cu trecerea în etape mai profunde ale somnului şi, uneori, pot apărea la trezire. Contracţia unică afectează mare parte din corp, însă muşchii membrelor sunt cei mai afectaţi. Pot fi însoţite de un ţipăt ascuţit, fără a fi obligatoriu să trezească persoana din somn; uneori sunt sesizate numai de persoanele care dorm alături de cel afectat.
Există posibilitatea de a fi acompaniate de: sentimentul de prăbuşire, experienţe senzoriale stranii (senzaţii luminoase puternice sau zgomote ce par a veni din cap), vise dinamice. Uneori pot surveni unele după altele, iar intensitatea să fie percepută ca importantă. În acest context, este prezent riscul de a se instala teama de a adormi a celui afectat, fapt ce conduce la nelinişte şi, uneori, anxietate.
Privarea de somn apare dacă mai multe astfel de fenomene îl menţin treaz pe cel afectat. Astfel, anxietatea provocată induce dificultatea de a adormi şi, odată cu aceasta, insomnia cronică. În egală măsură apare posibilitatea individului de a se răni în somn sau de a răni persoana care doarme alături de acesta.
Ce este somnul REM
Somnul REM (Rapid Eye Movement) este o etapă a somnului caracterizată prin mişcări oculare rapide sub pleoapele închise. Visele apar doar în această fază. Fiecare persoană are pe parcursul unei nopţi în care doarme, între 3 – 5 perioade de somn REM.
Ele apar la intervale de 1 – 2 ore şi variază ca durată. Un episod de somn REM poate dura între 5 minute şi o oră. Din durata totală a unui somn, aproximativ 20 % reprezintă stadiul REM de somn.
”Dincolo de informațiile de neurofiziologie a somnului, care pot părea dificile pentru cititori, tresăririle nocturne nu trebuie să îngrijoreze pe nimeni, atunci când se manifestă rar. Însă, dacă frecvența acestor tresăriri perturbă somnul, este necesar un consult neurologic sau psihiatric”, a concluzionat Dr. Doru Baltag.
