Traume din copilărie: Semne că îți reprimi amintiri traumatice

 Când vine vorba de traume din copilărie, creierul dumneavoastră poate reprima amintirile ca un mecanism de adaptare. De-a lungul vieții de adult, s-ar putea să simțiți că ceva nu este în regulă și să nu știți de ce. Acest articol discută semnele și simptomele care indică faptul că este posibil să aveți amintiri reprimate de la o traumă din copilărie. De asemenea, trece în revistă și alte posibile motive pentru aceste emoții sau comportamente și modalități de a le face față.

Trauma și memoria

Creierul dumneavoastră procesează și stochează amintiri. De-a lungul timpului, decide care dintre ele se păstrează, se șterg, se suprimă sau se reprimă. Stresul și frica pot determina creierul dumneavoastră să își amintească în mod viu evenimentele pentru a vă proteja mai târziu în viață. Cu toate acestea, creierul poate, de asemenea, să reprime sau să dea la o parte amintirile traumatice, permițând unei persoane să facă față și să meargă mai departe.

Cauzele traumelor din copilărie

Traumele trăite în copilărie se mai numesc și experiențe adverse din copilărie (ACE). ACE-urile pot lăsa cicatrici emoționale care pot face ca emoțiile reprimate să iasă la suprafață la vârsta adultă.

Unele ACE includ:

• Abuz verbal, fizic sau sexual
• Neglijență
• Părinți alcoolici
• Bolile mintale ale membrilor familiei
• Abandonarea unui părinte (divorț, deces sau închisoare)
• Boală gravă în copilărie
• Dizabilități de învățare
• Bătaie de joc extremă
• Traume cauzate de refugiați
• Dezastre naturale

Semne și simptome

Următoarele semne pot fi moduri în care se poate prezenta impactul emoțional al traumei din copilărie. Aceste simptome pot să apară sau să se agraveze în perioadele stresante.

• Reacții puternice: Reacțiile puternice vă pot prinde adesea cu garda jos. S-ar putea să nu vă simțiți în siguranță în preajma unei persoane pe care tocmai ați cunoscut-o pentru că persoana respectivă vă amintește de cineva implicat în trauma din copilărie.
• Anxietate: Traumatismul din copilărie crește riscul de anxietate. Anxietatea declanșează o reacție în care adrenalina parcurge corpul, spunându-i să lupte sau să părăsească o situație. Ritmul cardiac crește și este posibil să vă simțiți rău de stomac.
• Reacții copilărești: Reacțiile copilărești pot semăna cu un acces de furie. Vorbiți cu o voce de copil, dați dovadă de încăpățânare și aveți izbucniri pe care vă este greu să le controlați.
• Incapacitatea de a face față schimbărilor: Stresul este normal atunci când sunteți împins în afara zonei de confort. Devine îngrijorător atunci când schimbarea declanșează emoții extreme persistente care interferează cu viața de zi cu zi sau cu relațiile.
• Schimbări intense de dispoziție: Supraviețuitorii de traume ar putea fie să se simtă amorțiți, fie să aibă emoții copleșitoare. Pentru unii este dificil să identifice de ce se simt iritați, stresați sau furioși.
• Anumite locuri vă fac să vă simțiți inconfortabil: Anumite mirosuri, zgomote, medii, priveliști sau alte senzații pot provoca disconfort. De exemplu, dacă un ACE a avut loc într-un lift, alte spații mici similare pot provoca anxietate sau panică.
• Stima de sine scăzută: Stima de sine scăzută poate fi greu de identificat, dar devine evidentă prin temerile de a fi judecat

Problemele de abandon pot avea ca rezultat următoarele comportamente care pot afecta calitatea relațiilor tale:

• Atașarea rapidă
• Lipsa de angajament sau încercarea de a nu vă atașa
• Rămânerea în relații nesănătoase
• Neîncredere
• Sentimentul de nesiguranță
• Suspiciune sau gelozie intensă
• Anxietate de separare
• Gândire exagerată
• Hipersensibilitate la critici
• Învinovățire de sine

Cum să faci față traumelor din copilărie

Recunoașterea emoțiilor tale este un prim pas important pentru a începe procesul de vindecare. Găsirea unui profesionist licențiat în domeniul sănătății mintale care să vă ofere un mediu de susținere este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru a vă înțelege mai bine.

Următoarele sunt tipuri de terapie care vă pot ajuta cu impactul traumei din copilărie.

• Terapia comportamentală: Terapia comportamentală vă oferă un loc sigur pentru a procesa emoțiile sau experiențele pentru a diminua efectul lor negativ asupra vieții dumneavoastră. Scopul este de a vă ajuta să identificați și să corectați gândurile și comportamentele distructive care provin din traume, mai degrabă decât să le redați în mod automat
• Terapia de expunere: Terapia de expunere este un tip de terapie comportamentală care ajută o persoană să se confrunte cu temerile sale. Aceasta include uneori o tehnică numită desensibilizare. Aceasta constă în expunerea progresivă a unei persoane la situații din ce în ce mai înfricoșătoare, împreună cu învățarea unor modalități de a înlocui frica cu relaxarea.
• Terapia de procesare cognitivă: Terapia de procesare cognitivă (CPT) este o terapie comportamentală specifică care vă ajută să restructurați convingerile legate de traumă. CPT se poate face individual sau în cadrul unei terapii de grup structurate.