Tratamentul inovator care permite dinţilor cariaţi să se reconstruiască şi să se cicatrizeze

Cercetătorii francezi au realizat o descoperire importantă în domeniul terapiilor celulare aplicate în sănătatea bucodentară.

Cercetările ştiinţifice care vizează potenţialul regenerator al celulelor suşă se accelerează în toate domeniile medicinei, inclusiv în domeniul îngrijirii dentare. O inovaţie recentă îi determină pe oamenii de ştiinţă să spere că durerile cauzate de devitalizarea dinţilor cariaţi vor deveni o simplă amintire într-o bună zi.

Cercetătorii francezi au făcut o descoperire importantă în domeniul terapiilor celulare aplicate în sănătatea bucodentară. Studiul lor, publicat în revista Tissue Engineering din 22 iunie, arată că celulele suşă implantate într-un dinte de şoarece cariat au reuşit să se dezvolte pentru a reconstrui pulpa dentară. „În loc să devitalizăm un dinte, fapt care implică retragerea întregii pulpe dentare până la rădăcină, am încercat să îl ajutăm să se regenereze”, a explicat profesorul Catherine Chaussain de la Universitatea Paris-Descartes, coordonatoarea studiului.

„Dinţii sunt organe esenţiale, pentru că ei reprezintă un factor al sănătăţii generale. Atunci când sunt devitalizaţi, devin fragili şi predispuşi la infecţii”, a adăugat cercetătoarea franceză.

Acest tip de terapie celulară reprezintă un beneficiu real pentru pacienţi, întrucât acesta permite dinţilor cariaţi să se reconstruiască şi să se cicatrizeze. Ideea pentru acest tip de tratament al cariilor a apărut în rândul cercetătorilor francezi după publicarea în anul 2000 a unui studiu american care a evidenţiat prezenţa în pulpa dentară a celulelor suşă. Ele sunt capabile nu doar să formeze pulpa (alcătuită din nervi, vase sangvine), ci şi dentina – partea dură a dintelui, aflată sub smalţul dentar.

Protocolul utilizat de echipa coordonată de profesorul Chaussain este relativ simplă: celulele suşă sunt prelevate din pulpa unui dinte sănătos, cultivate în laborator şi reinjectate în dinţii cariaţi.

Echipa de bioinginerie a doctorului Letourneur de la Universitatea Paris-Diderot, asociată acestui proiect, a produs la rândul său o serie de microdispozitive de urmărire radioactive, care urmăresc evoluţia celulelor grefate. „Riscul apare atunci când aceste celule evadează, se implantează în alte zone din corp şi vătămează alte organe”, a precizat profesorul Anne Poliard, biolog în echipa de la Universitatea Paris-Descartes. Descoperirile recente sunt însă spectaculoase, chiar dacă ele vizează deocamdată doar studiile pe şoareci.

Cercetările vor continua şi pe alte animale, însă va fi nevoie de cel puţin cinci până la zece ani înainte ca aceste terapii celulare să ajungă la dispoziţia medicilor stomatologi. Medicii vor trebui să treacă mai ales peste următorul obstacol: să găsească o modalitate eficientă pentru procurarea acestor celule. Ele nu pot fi prelevate din pulpa unor dinţi vii, întrucât operaţiunea ar distruge acei dinţi.

Înfiinţarea unor bănci de stocare de dinţi pare o soluţie privilegiată: dinţii de lapte, bogaţi în celule suşă, şi măselele de minte ale pacienţilor vor putea fi conservate în acele bănci până când pacientul va avea nevoie. Însă această opţiunea a generat deja dezbateri aprinse, întrucât riscul de comercializare ilegală îngrijorează comunitatea ştiinţifică. Cercetătorii francezi, care se tem că o serie de companii private vor dezvolta acest gen de activităţi, ar prefera ca acele centre de stocare să fie administrate de organisme publice.