Totul despre ipohondrie. Șapte semne că ești un ”bolnav închipuit”

Teama că vei face o boală incurabilă, auto-observarea obsesivă a propriului corp sau căutatul excesiv pe internet pe teme de sănătate sunt semne că ai putea suferi de ipohondrie.

Elena Oceanu

La sfârșitul secolului al XIX-lea, într-unul dintre studiile englezului Henry Maudsley, considerat astăzi un pionier în domeniul psihiatriei, apărea următoarea frază: „Durerea ce nu găsește ușurarea în lacrimi face organele să plângă“. În spatele acestui discurs aflat la graniţa cu poezia, departe de rigorile știinţifice de astăzi, se ascundea, diagnosticată într-o primă formă, una din cel mai des întâlnite maladii ale lumii contemporane: ipohondria.

Ce este ipohondria și cum se manifestă, de fapt?

”Ipohondria, cunoscută si sub numele de hipocondrie, este o afecţiune mentală caracterizată prin teama constantă a persoanei afectate că suferă de o boală nediagnosticată care îi poate pune în pericol viaţa. Ipohondria poate varia în intensitate dar și în formă de manifestare.           De obicei ipohondriacul se „auto-diagnostichează” și apoi are tendința de a căuta cât mai multe argumente pentru a-și întări diagnosticul. Marea problemă constă în convingerea că există o suferință și din această cauză, infirmarea diagnosticului de către un medic îi poate crea persoanei respective o stare de nervozitate sau nemulțumire”, explică Monica Burcea, psihoterapeut și trainer formator.

Conform Manualului de Statistică a Tulburărilor Mentale, ipohondria afectează între 1% și 5% din populație. Se pare, însă, că numărul real al ipohondriacilor este mult mai mare deoarece nu toate persoanele aleg să meargă la doctor sau la psiholog pentru a trata această afecțiune

Potrivit psihoterapeutului, manifestările ipohondriei sunt următoarele:

• Stare continuă de alarmă și neliniște. O persoană ipohondriacă poate crede că uitarea cheilor de la mașină acasă este un semn al bolii Alzheimer, sau că apariţia unei aluniţe pe corp este semnul existenţei cancerului de piele, o simplă lovitură poate avea efecte serioase asupra sănătății. Aceste convingeri devin atât de puternice încât persoanele respective ajung să apeleze la numeroși medici pentru a fi diagnosticaţi.

• Auto-observare și temeri. Persoanele care suferă de ipohondrie sunt mai înclinate către auto-observarea propriului corp, au temeri constante că unele simptome minore resimţite de organism pot indica afecţiuni serioase. Ipohondricii, în general, sunt neîncrezători în diagnosticul pus de medic, motiv pentru care au în permanenţă nevoie de asigurări constante, fie din partea cadrelor medicale, fie din partea familiei.

• Căutatul excesiv pe internet pe teme de sănătate e un comportament frecvent întâlnit pentru ipohondriaci, care de cele mai multe ori se informează pentru a căuta argumente prin care să-și susţină „boala“. Citesc prospecte, se uită pe internet și la televizor dar numai un medic specialist le poate spune cu siguranță dacă există vreo afecțiune. Nu toate informațiile de pe internet sunt corecte. Se pare că o creștere a numărului de cazuri de ipohondrie a avut loc în același ritm cu extinderea accesului la lume virtuală. La nivel mondial se estimează că pe internet sunt în jur de 160 milioane de căutări pe teme medicale în fiecare zi a anului. Pentru o persoană neavizată este însă foarte greu să sorteze informațiile găsite pe internet.

                                Semnele care indică existenţa ipohondriei

            ”Persoanele ipohondre sunt adeseori anxioase, poate depresive, suferă de tulburare de somatizare, iar această anxietate poate provoaca o creștere a bătăilor inimii, o respiraţie precipitată, transpiraţie, ameţeală și stări de vomă, siptomatologie ce este atribuită de către ipohondriac unor afecțiuni fizice ascunse sau grave”, adaugă Monica Burcea care face și un top al simptomelor:

1. teama excesivă, constantă de a nu suferi de o anumită afecţiune (cancer, tumori)
2. teama că simptomele minore sugerează existenţa unei boli grave care poate conduce către moarte
3. consultul medical repetat în vederea confirmării diagnosticului presupus
4. controale și analize medicale repetate la mai mulţi medici cu gândul că există o afecțiune greu de depistat
5. interesul obsesiv pentru documentarea referitoare la diverse boli și asocierea simptomatologiei acestora cu manifestările propriului organism
6. analiza zilnică a corpului în vederea descoperirii unor probleme: iritaţii, noduli, erupţii;
7. foarte multe medicamente purtate cu sine sau provizii mari de medicamente acasă

            Care sunt cauzele apariției ipohondriei?

Potrivit psihoterapeutului Monica Burcea, ipohondria poate apărea din mai multe motive:

            Teama de boală. Această teamă  poate să fie uneori  indusă și  de doctori, de internet, vecini, de o întâmplare neplăcută în viaţa unei persoane apropiate sau dragi. Dacă o persoană a avut în familie un suferind de cancer, sau pe cineva cu o boală de inimă, poate fi predispusă către a se teme de boala respectivă.

            Dificultatea de manifestare la nivel emoțional. Adesea  emoţiile care nu ajung să fie exprimate pot fi tratate ca fiind simptome fizice: nemanifestarea furiei poate genera dureri de stomac și senzație de greață, frica sau stările anxioase pot genera palpitații, transpirație rece, agitație psihomotorie, tristețea și nemulțumirile pot genera apatie, devitalizare fizică.

            O modaliatate de a le atrage atenția celorlalți sau de a fi îngrijiți. Uneori, ipocondria este motivată, de obicei inconștient, de avantaje secundare: captarea atenției celorlalți, atragerea compasiunii, nevoia de a fi îngrijit.

            Agresivitatea împotriva altor persoane poate fi îndreptată inconștient asupra sinelui. Aceasta este o cauză mai complexă a ipohondriei și constă în descărcarea furiei și a nemulțumirii generate de ceva din exterior, asupra propriului corp.

Alte cauze ale ipohondriei pot fi: o anumită afecţiune în timpul copilăriei, existenţa unei probleme de anxietate,  existenţa unor persoane apropiate în familie, care suferă de ipohondrie,  existenţa unui sentiment de vulnerabilitate în faţa bolilor.

Ipohondria este o afecţiune care apare, în egală măsura, atât la femei cât și la bărbaţi. Se poate declanșa la orice vârstă, chiar și la copii, deși de cele mai multe ori apare la maturitate. Ipohondria poate duce și la apariţia altor complicaţii legate de efectuarea unor tratamente medicale inutile, socializarea dificilă, apariţia anxietăţii, abuzul de anumite substanţe,

Cum tratăm ipohondria?

”Poate fi de folos să punem „reflectoarele“ pe alţi potenţiali „vinovaţi“ decât boala în sine, obiceiuri care pot cauza simptomele resimţite: precedente educaționale existențe în familie, stres, dietă, cofeină, droguri recreaționale etc.”, spune psihoterapeutul.

• terapie suportivă: cauzele unei preocupari constante pentru corp și sănătate pot avea adesea rădăcini în copilărie, în obiceiuri familiare sau anumite traume din viața persoanei respective
• medicație: tratamentele peentru depresie și anxietate pot fi prescrise numai de către medicul specialist în urma unui consult amănunțit

”Iatrofobia sau teama de a merge la medic se găsește la polul opus ipohondriei. Se declanșează în fața eventualei întâlniri cu o autoritate medicală fie că este vorba de un control de rutină sau de tratarea unei simple răceli. Teama de medic îi poate determina pe anumiți oameni să apeleze foarte târziu la servicii de specialitate și acest fapt poate favoriza diverse complicații,” explică Monica Burcea.

Cauzele iatrofobiei:

-frica de injecții- tripanofobia

-experiențe traumatizante din copilărie legate de vizita la medic

-asocierea ideii de medic sau spital cu ideea de suferință, durere, umilință

-se suprapune adesea peste o altă fobie: teama de ace (aichimofobia)

-rușinea – în cazul anumitor specialiști: ginecologi, urologi, dermatologi

-amânarea- întărește frica de medic

-o anumită educație „chem doctorul să îți facă injecție”