Din cuprinsul articolului
Boala Lyme este o boală infecțioasă cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi. Boala se transmite la oameni prin mușcătura unei căpușe infectate din specia Ixodes ricinus. Căpușa se infectează după hrănirea cu sânge de căprioare, păsări sau șoareci infectați. Capusele Ixodes ricinus înregistrează în România două vârfuri de activitate și anume: un maxim numeric primăvara (Martie-Mai) și un al doilea de mai mică intensitate toamna (Septembrie –Noiembrie).
Căpușa trebuie să fie prezentă pe piele timp de cel puțin 36 de ore pentru a transmite infecția. Mulți oameni cu boala Lyme nu își amintesc de mușcătura de căpușă.
Boala Lyme a fost recunoscută pentru prima dată în orașul Old Lyme, Connecticut, în 1975. Este cea mai frecventă boală transmisă de căpușe din Europa și Statele Unite.
Persoanele care trăiesc sau petrec timp în zone împădurite cunoscute pentru transmiterea bolii sunt mai susceptibile de a suferi această boală. Persoanele cu animale domesticite care vizitează zonele împădurite au, de asemenea, un risc mai mare de a suferi de boala Lyme.
Persoanele cu boala Lyme pot reacționa la această afecțiune diferit, iar simptomele pot varia ca severitate.
Deși, boala Lyme este de obicei împărțită în trei stadii, simptomele se pot suprapune
Acestea sunt unele dintre cele mai frecvente simptome ale bolii Lyme:
Copiii prezintă, în general, aceleași simptome ale bolii Lyme ca și adulții.
De obicei, experimentează:
Aceste simptome pot apărea la scurt timp după infectare sau luni sau ani mai târziu.
Este posibil ca un copil să aibă boala Lyme și să nu prezinte erupții cutanate. Potrivit unui studiu, aproximativ 89% dintre copii au avut o erupție cutanată.
În general, diagnosticul este stabilit pe baza erupției cutanate și a prezenței celorlalte simptome specifice fiecărui stadiu al bolii Lyme. Totuși, cum nu toată lumea are simptome, iar unele persoane nu își amintesc să fi fost mușcate de căpușe, este necesară realizarea unor teste speciale de sânge. De asemenea, medicul poate vedea dacă sunt afectate articulațiile mari și va recomanda unul sau mai multe dintre următoarele teste:
De asemenea, prezența leziunilor cutanate, durerile musculare și paralizia unor mușchi ai feței pot întări diagnosticarea bolii Lyme.
Boala Lyme este cel mai bine tratată în stadiile incipiente. Tratamentul pentru boala localizată precoce este o cură de antibiotice orale de 10 până la 14 zile pentru a elimina infecția.
Medicamentele utilizate pentru tratarea bolii Lyme includ:
Antibioticele intravenoase sunt utilizate pentru unele forme de boală Lyme, inclusiv pentru cele cu implicare cardiacă sau a sistemului nervos central (SNC). Tratamentul poate dura 14-28 de zile și, deși este eficient în eliminarea infecției, simptomele mai pot persista câteva zile după încheierea tratamentului.
Administrarea intravenoasă poate cauza efecte secundare, precum reducerea nivelului leucocitelor din sânge (globule albe), diaree și un risc mai mare de infecție cu bacterii rezistente la antibiotice. După acest tratament, simptomele precum oboseala și durerile musculare mai persistă câteva zile.
Boala Lyme se dezvoltă la câteva zile de la infecție și se manifestă prin următoarele simptome:
Pentru unele persoane infectate, stadiul I nu are niciun simptom.
Dacă boala nu este depistată și tratată imediat după infecție sau dacă nu există simptome în primul stadiu al bolii, infecția afectează pielea, articulațiile, inima și sistemul nervos, în câteva săptămâni sau luni de la infecție. Apare la câteva zile sau săptămâni de la stadiul 1. Simptomele pot include:
În lipsa tratamentului, boala Lyme va progresa, putând duce până la deteriorarea articulațiilor și a nervilor; aceasta poate apărea la câteva luni sau chiar ani de la infecție. Printre simptome se află:
Dacă ați fost tratat pentru boala Lyme cu antibiotice, dar continuați să prezentați simptome, înseamnă că vă confruntați cu sindromul bolii Lyme post-tratament.
Aproximativ 10-20 la sută dintre persoanele cu boala Lyme experimentează acest sindrom, potrivit unui articol din 2016 publicat în New England Journal of Medicine. Cauza este necunoscută.
Sindromul bolii Lyme post-tratament vă poate afecta mobilitatea și abilitățile cognitive. Tratamentul se concentrează în primul rând pe ameliorarea durerii și a disconfortului. Majoritatea oamenilor se recuperează, dar poate dura luni sau ani.
Simptomele sindromului Lyme post-tratament sunt similare cu cele care apar în etapele anterioare.
Aceste simptome pot include:
Cea mai simplă modalitate de a preveni boala Lyme este evitarea zonelor în care trăiește căpușa ce transmite bacteria, în special zonele cu iarbă înaltă. Dacă, totuși, trebuie să te expui unor astfel de zone, poți reduce riscul de infecție, urmând câteva recomandări:
Nu există dovezi că boala Lyme este contagioasă, adică nu poate fi transmisă de la un o infectat la altul. De asemenea, conform Centrului pentru Controlul și Prevenția Bolilor din SUA (CDC), femeile însărcinate nu pot transmite boala fătului prin laptele matern.
Boala Lyme este o infecție cauzată de bacteriile transmise de căpușe. Aceste bacterii se găsesc în fluidele corporale, dar nu există dovezi că boala Lyme poate fi răspândită la o altă persoană prin strănut, tuse sau sărut.
De asemenea, nu există dovezi că boala Lyme poate fi transmisă prin contact intim sau transmisă printr-o transfuzie de sânge.
La Spitalul Orășenesc Mioveni din județul Argeș a fost realizată o intervenție chirurgicală remarcabilă în…
Începând cu 1 ianuarie 2025, unii pensionari din România vor beneficia de o majorare a…
Meteorologii au emis noi prognoze pentru iarna 2024-2025, care va aduce surprize. Deși vom avea…
Investiția în cercetare-dezvoltare la nivelul industriei farmaceutice inovatoare reprezintă unul dintre factorii majori care contribuie…
Miliardarul Bill Gates a lansat un nou avertisment şi susţine că omenirea, chiar dacă va…
Pe 8 noiembrie, românii sărbătoresc Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, care sunt considerați ocrotitori ai…