Tot ce trebuie să știți despre tulburarea bipolară. „Cauzează variaţii majore de dispoziţie, gândire, comportament”

Tot ce trebuie să știți despre tulburarea bipolară. „Cauzează variaţii majore de dispoziţie, gândire, comportament”

Tulburarea bipolară nu este o afecțiune rară. Institutul Național de Sănătate Mintală spune că aproximativ 5 milioane de oameni au un diagnostic de tulburare bipolară.Deși tulburarea bipolară nu are remediu, sunt disponibile numeroase tratamente eficiente.

Dr. Lidia Șiuinea, medic primar psihiatrie în cadrul Secției Psihiatrie a Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu, a explicat totul despre severitatea bolii.

Tulburarea Bipolare cauzează variaţii majore de proprietăţi, gândire, comportament și energie care afectează activitatea socio-profesional, familial și şcolar. Un diagnostic precoce reduce aceste riscuri, repercursiuni devastatoare, spune medicul psihiatru.

„Două circuite neuroanatomice majore sunt implicate în reglarea dispoziţiei: circuitul limbic-talamic-cortical şi circuitul limbic-striat-palidal-cortical. Anumite anormalităţi ale aestor circuite conferă o vulnerabilitate biologică. Aceasta combinată cu factori de mediu poate genera o tulburare de dispoziţie. Principalele regiuni ale creierului implicate în Tulburarea Bipolară includ lobul frontal şi temporal, cortexul prefrontal, ganglionii bazali şi sistemul limbic. Hipocampul joacă şi el un rol important în etiologia Tulburării Bipolare”.

Metabolismul şi irigarea acestor arii sunt perturbate în depresie

„Ca şi în schizofrenie, în Tulburarea Bipolară s-a constatat o reducere a volumului cerebral şi specific o lărgire a ventriculilor 3 şi laterali cu reducerea volumului materiei cenuşii la nivelul cortexului prefrontal medial şi orbital. Metabolismul şi irigarea acestor arii sunt perturbate în depresie. Reducerea volumului creierului este cauzată de reducerea numărului de neuroni şi de celule gliale în straturile II şi III”, mai spune medicul, potrivit gorjonline.ro.

Criterii de diagnostic pentru episodul depresiv major

Cinci sau mai multe dintre următoarele simptome au fost prezente în decursul aceleiaşi perioade de 2 săptămâni. Nu se includ simptome care clar se datorează unei condiţii medicale generale ori unei idei delirante sau halucinaţii.

• Dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, indicată fie prin relatarea personală (ex: pacientul se simte trist sau inutil), fie prin observaţiile făcute de alţii (ex: pare înlăcrimat). La copii şi adolescenţi dispoziţia poate fi iritabilă.
• Diminuarea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi.
• Pierderea semnificativă în greutate, deşi nu ţine dietă ori luare în greutate, ori scăderea sau creşterea apetitului aproape în fiecare zi. La copii, se ia în considerare incapacitatea de a atinge plusurile ponderale expectate.
• Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.
• Agitaţie sau lentoare psihomotorie aproape zilnic.
• Fatigabilitate sau lipsă de energie aproape în fiecare zi.
• Sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă sau inadecvată ( care poate fi delirantă) aproape în fiecare zi.
• Gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaţie suicidară recurentă fără un plan anume, ori o tentativă de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului.

Criterii de diagnostic pentru episodul hipomaniacal:

O perioadă distinctă de dispoziţie crescută, expansivă sau iritabilă, persistentă, cu durată de cel puţin 4 zile şi care este net diferită de dispoziţia non-depresivă uzuală.

În cursul perioadei de perturbare afectivă au persistat 3 sau mai multe dintre următoarele simptome (4 dacă dispoziţia este numai iritabilă şi au fost prezente într-un grad semnificativ):

1. Stimă de sine exagerată sau grandoare.
2. Insomnie prin scăderea necesităţii de somn.
3. Mai locvace decât în mod uzual sau presiunea de a vorbi continuu.
4. Fuga de idei sau experienţa subiectivă că gândurile sunt accelerate.
5. Distractibilitate (atenţia este uşor atrasă de stimuli externi irelevanţi).
6. Creşterea activităţii orientate spre un scop (fie în societate, la serviciu sau la şcoală ori din punct de vedere sexual) sau agitaţie psihomotorie.
7. Implicarea excesivă în activităţi plăcute care au un înalt potenţial de consecinţe indezirabile (ex: angajarea în cumpărături excesive, indiscreţii sexuale ori investiţii în afaceri nesăbuite).

Criterii de diagnostic pentru episodul mixt

Sunt satisfăcute criteriile atât pentru episodul maniacal cât şi pentru cel depresiv (cu excepţia duratei), aproape în fiecare zi, în decursul perioadei de cel puţin 1 săptămână.
Diagnosticul diferenţial între depresia bipolară şi depresia unipolară:
Simptomele şi tulburările de comportament din Tulburarea Bipolară sunt frecvent eronat diagnosticate ca Tulburare Depresivă Majoră în absenţa unui episod maniacal. Diagnosticul de Tulburarea Bipolară se pune uneori cu o întârziere de 10 ani.

DSM-IV TR în forma sa actuală nu face o distincţie clară între depresia unipolară din Tulburare Depresivă Majoră şi depresia bipolară din Tulburarea Afectivă Bipolară. Deşi cele 2 tipuri de depresie au multe elemente în comun, ele tind să se manifeste diferit:

Pacienţii cu depresie bipolară

Prezintă frecvent încetinire psihomotorie, simptome atipice (creşterea apetitului, hipersomnii), frecvenţa episoadelor la aceşti pacienţi este mai mare, vârsta de debut mai mică, distribuţia pe sexe este aproximativ egală şi tendinţa spre abuzul de substanţe este mai mare.
Pacienţii cu depresie bipolară se simt inutili, au frecvent idei de autoacuzare, de culpabilitate, exprimă o scădere marcată a plăcerii şi prezintă fie o stare de nelinişte, fie „paralizie motorie” comparativ cu cei cu depresie unipolară.

Pacienţii cu depresie bipolară au mai frecvent un episod psihotic în antecedente, mai frecvent sentimente de neajutorare, deznădejde, zădărnicie, anhedonie, nelinişte sau paralizie de „plumb”.

Caracterul de bipolaritate este sugerat de frecvenţa mai mare a ideilor suicidare şi de vinovăţie, a fenomenelor de depersonalizare şi derealizare, a hipersomniei, a apetitului alimentar crescut şi a activităţii psihomotorii; iar caracterul unipolar este sugerat de anxietate, insomnii, lentoare în gândire, scăderea energiei, interesului şi elanului vital, tristeţe şi încetinire psihomotorie.

Depresia bipolară

Depresia bipolară este mai puţin stabilă, mai intensă şi recurenţa episoadelor este mai mare decât în depresia unipolară.

Diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni psihice

• Tulburarea schizoafectivă, Schizofrenia, Tulburarea
  schizofreniformă, Tulburările psihotice scurte, abuzul de substanţe pot prezenta simptome asemănătoare. Tulburarea de personalitate borderline prezintă labilitate emoţională crescută şi o reactivitate afectivă marcată.
• La copii este dificil de diagnosticat Tulburarea Bipolară deoarece în mod frecvent simptomele bipolare tind să aibă o ciclare rapidă. În ADHD, uneori, este dificil de diferenţiat starea de neastâmpăr din sindromul hiperkinetic de starea de nelinişte din episodul maniacal.
• La vârstnici este de asemenea dificil de diagnosticat Tulburarea Bipolară din cauza prezenţei unor elemente deteriorative sau a unor reacţii secundare la diverse medicaţii pentru comorbidităţi somatice.

Există alte cauze de dispoziţie delirantă: afecţiuni tiroidiene, neurologice, deficit de vitamina B1, tratamente cu corticosteroizi, anxiolitice sau antiparkinsoniene.