Hepatitele afectează în continuare un număr foarte mare de persoane, iar terapiile nu sunt întotdeauna la îndemână. Hepatita C este principala cauză a cirozei, însă şi o combinaţie între virusurile B şi D, mai puţin cunoscut, poate duce la ciroză şi la cancer de ficat.
În funcţie de virusurile care le provoacă, hepatitele sunt de tip A, B, C, D şi E. Hepatitele A şi E se transmit pe cale digestivă şi sunt boli care se vindecă fără să lase urmări. În general nu sunt forme severe şi pot fi prevenite prin vaccin, spune medicul Adriana Moţoc, de la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale ”Victor Babeş”.
Hepatita C se transmite în principal prin sânge, mai rar pe cale sexuală sau de la mamă la copil. „Avem foarte multe cupluri stabile în care un partener are hepatită C şi trăiesc de o viaţă împreună, iar celălalt partener nu are hepatită C”, exemplifică medicul.
Hepatita B se transmite prin contactul cu sânge contaminat, dar se transmite mult mai uşor pe cale sexuală, de câteva ori mai uşor decât virusul HIV/SIDA, şi de la mamă la copil, dacă nu se iau măsuri speciale. Hepatita D sau Delta, care apare numai în asociere cu hepatita B, se transmite pe aceleaşi căi ca şi hepatita B. Poate fi luată o dată cu hepatita B sau pe parcursul vieţii, pacientul cu hepatită B poate face o coinfecţie.
Combinaţie periculoasă de virusuri
Hepatitele B, C şi D pun probleme deosebite pentru că se pot croniciza şi pot duce la complicaţii- ciroză şi cancer hepatic. „Virusurile pot coexista în organism, ceea ce înseamnă că un pacient poate să aibă mai multe tipuri de infecţii, B, C, D. Poţi să le ai pe toate trei. Sunt viruşi separaţi, doar că virusul D sau Delta trăieşte în asociere numai cu virusul B. Astfel, dacă previi hepatita B, implicit poţi preveni şi instalarea hepatitei D[, explică medicul Moţoc.
Un studiu realizat la Institutul Clinic Fundeni a arătat că procentul de coinfecţie B şi D ajunge la 30%. Acest virus se întâlneşte în România şi Turcia. „Virusul Delta nu este cunoscut de către cadrele medicale şi nici populaţia nu a prea a auzit de acest virus D. Ce este mai important este că e vorba de o asociere B cu D foarte periculoasă, poate să ducă la ciroză şi produce frecvent cancer hepatic. Din cazurile noastre de cancer cele mai multe erau coinfecţie, el este şi mai dificil de tratat, răspunde numai la interferon, şi mult mai greu de monitorizat”, avertizează medicul Moţoc.
Cât de eficient este vaccinul
Vaccinarea împotriva virusului B oferă o protecţie de 95%, pe termen lung, poate chiar pe toată viaţa. „Acest vaccin nu previne îmbolnăvirea dacă mama este purtătoare de virus B şi mai are un dezavantaj. Fiind administrat vaccinul la o vârstă foarte mică s-ar putea să nu creeze destui anticorpi, să protejeze foarte bine. Dacă un copil a fost vaccinat la naştere nu este obligatoriu să fie protejat toată viaţa împotriva acestei boli. Trebuie monitorizată imunitatea şi eventual făcut un rapel”. Pentru hepatita C nu există, deocamdată, un vaccin aprobat în lume.
Vindecare spontană
Şansa de vindecare pentru persoanele infectate cu virusul B este foarte mare, din fericire. Mai mult de trei sferturi din pacienţi, până la 80%, se vindecă spontan, pierd virusul şi capătă anticorpi şi imunitate. În cazul hepatitei C, numai 20% dintre pacienţi se vindecă spontan, un procent de 80% rămân cu infecţie cronică. Cu cât infecţia apare mai târziu, cu atât ea este mai activă şi mai agresivă. „Ea va sta tăcută fără simptome şi chiar fără să modifice analizele uzuale zeci de ani. Totuşi, o parte din purtătorii de hepatită cronică cu virusul hepatitei C fac o boală de ficat severă sau alte complicaţii. Ciroza hepatică apare la până la 40% dintre pacienţii cu infecţie cronică după 20-30-40 de ani de evoluţie, timp în care pot să aibă toate analizele normale, să nu aibă niciun simptom”. Ca şi hepatita B, hepatita C se poate manifesta prin alte simptome care nu ţin de ficat: manifestări cutanate, tulburări endocrine, tiroidite, depresie etc. Terapia cu interferon poate duce la vindecare. „Noi facem terapie cu interferon din 1997 şi jumătate dintre pacienţii trataţi sunt astăzi vindecaţi. Unul din doi pacienţi pleacă după şase luni vindecat, după terapia antivirală”.
