TOPUL celor mai bune plante în tratamentul hipertensiunii arteriale. Cum ţii sub control „ucigaşul tăcut”

Tensiunea arterială (TA), care indică presiunea din interiorul vaselor de sânge, se măsoară la braţ şi se determină două valori: una maximă (sistolică) şi cealaltă minimă (diastolică). Valoarea normală este 120/70 mmHg.

Diagnosticul de hipertensiune arterială este pus de către medic dacă TA depăşeşte la măsurători repetate valorile 140 mmHg (pentru maximă), respectiv 90 mmHg (pentru minimă).

Prin combinarea unor grupe de plante cu efect pe diferitele mecanisme de acțiune, se urmărește scăderea valorilor tensiunii arteriale.

În stadiul incipient, e posibil să fie obținută normalizarea tensiunii arteriale doar cu măsuri igieno-dietetice și cu ajutorul unor produse din plante – explică medicul Carmen Badea, care susţine că, în stadiile mai avansate, se vizează eventual o terapie combinată, dozele de medicamente administrate fiind mai reduse decât în lipsa fitoterapiei.

Plantele se pot clasifica în funcție de mecanismul de acțiune

– plante cu efect diuretic

– plante care acționează la nivelul vaselor de sânge

– plante care reduc vâscozitatea sângelui

– plante cu efect sedativ

– plante care acționează prin mecanisme multiple, combinate.

– plante cu efect hipocolesterolemiant.

Plantele care produc dilatarea vaselor coronariene, cerebrale și arteriale periferice sunt: păducelul, saschiul, vâscul, talpa gâștei, frunzele de măslin, traista ciobanului.

Plantele calmante, sedative, acționează în special la nivelul sistemului nervos vegetativ. Conurile de hamei, valeriana, lavanda, teiul, sunt câteva dintre ele. Un produs deosebit de util este extractul din muguri de tei argintiu.

Plante cu efect diuretic

Plantele cu acțiune diuretică produc reducerea volumului circulant vascular prin stimularea eliminării de apă. Dintre plantele cu efect diuretic amintim: mătasea de porumb, frunzele de mesteacăn, troscotul, pirul, merișorul.

Plantele care ajută la reducerea valorilor colesterolului și prevenirea aterosclerozei sunt: rostopasca, păpădia, pătlagina.

Vâscul are proprietăți hipotensoare, cardiotonice, vasodilatatoare coronariene și periferice, sedative.

Talpa gâștei are efect sedativ pe sistemul nervos central și inimă , fiind indicată în cardiopatia ischemică cronică, hipertensiunea arterială și insuficiența cardiacă.

Saschiul constituie materia primă pentru compusul numit vincamina, care se extrage din el. Vincamina are efect vasodilatator la nivel central și periferic.

Usturoiul are efect hipotensor, vasodilatator, cardiotonic, hipocolesterolemiant și anticoagulant.

Frunza de măslin conține substanțe cu proprietăți hipotensoare, antiaritmice, relaxante ale musculaturii netede, antiaterosclerotice, antioxidante.

Frunza de mesteacăn are efect diuretic, favorizând eliminarea colesterolului și acidului uric.

Sulfina este diuretică, fluidifică sângele și are efect anticoagulant.

Troscotul este diuretic, cu avantajul că nu crește eliminarea potasiului, care, când nu este în concentrația corespunzătoare, are ca efecte slăbiciunea musculară și tulburările de ritm cardiac.

Pirul este o plantă cu efect diuretic și tonic, remineralizantă.

Rostopasca mărește secreția de lipază și amilază pancreatică, contribuind la scăderea colesterolului și lipidelor, prin transformarea în acizi biliari.

Păpădia reduce sinteza colesterolului în organism, stimulând funcția hepatică și a vezicii biliare, cu efect de stimulare a digestiei grăsimilor. Are, de asemenea, efect depurativ, laxativ și diuretic.

Pătlagina reduce, la rândul său, colesterolul și trigliceridele, iar prin efect laxativ duce la scăderea absorbției grăsimilor la nivel intestinal.

Tratamentul medicamentos pentru HTA

– diuretice (furosemidul, nefrixul, indapamida)

– blocante ale canalelor de calciu (nifedipina, felodipina, amlodipine)

– beta-blocante (metoprolol, nebivolol, propranolol)

– inhibitori de enzime de conversie (captopril, enalapril, perindopril)

– sartani (losartan, candesartan, irbesartan)

– inhibitori de tip central (clonidina, rilmenidina)

„Se începe cu monoterapie, preferându-se iniţial administrarea unui diuretic”, explică dr. Badea. Dacă nu se obţin valorile tensionale dorite, se combină două clase de substanţe, de obicei un diuretic şi beta blocant sau inhibitor de enzimă de conversie. La nevoie se va adăuga a treia clasă de substanţe hipotensoare.