Din cuprinsul articolului
Buna funcționare a tiroidei este vitală în fertilitate, sarcină și naștere, dereglările fiind responsabile de imposibilitatea femeilor de a rămâne gravide, dar și de nașterea unor copii cu grave probleme de sănătate.
Tiroida deține un rol-cheie în metabolismul celular, influenţând funcționarea sistemului cardiovascular, aparatului digestiv și muscular și participă la maturarea și funcționarea normală a sistemului nervos central. Dereglările hormonale tiroidiene ce pot afecta sarcina sunt: hipotirodia (deficitul de hormoni tiroidieni) – care apare mai frecvent și hipertiroidia (excesul de hormoni tiroidieni).
Tulburări de menstruație și infertilitate
Hipotiroidia netratată este de cele mai multe ori însoțită de infertilitate manifestată prin tulburări de ciclu mestrual: sângerări abundente sau, din contră, absența menstrelor. Femeile hipotiroidiene pot rămâne însărcinate doar după ce nivelul de hormoni tiroidieni este adecvat substituit prin administrare orală. Odată sarcina instalată, doza zilnică de substituție cu hormoni tiroidieni trebuie crescută (cu 30-50 %), adaptându-se noilor nevoi. Adaptarea dozei este importantă, deoarece studiile au arătat că dezvoltarea cerebrală a copiilor proveniți din mame cu funcție tiroidiană normală este ușor superioară decât a copiilor născuți de mame ce prezintă o ușoară hipotiroidie în primul trimestru de sarcină.
Riscuri pentru făt
Complicațiile ce pot apărea dacă hipotiroidismul este necontrolat în timpul sarcinii sunt următoarele:
> anemie;
> hipertensiune gestaţională;
> dezlipire de placentă;
> hemoragie postpartum;
> avort spontan sau naștere prematură;
> greutate mică la naștere;
> detresă respiratorie la nou-născut;
> creşterea mortalităţii fetale.
Hipotiroidia în timpul sarcinii, netratată, poate duce la afectarea permanentă a creierului copilului cu deficit intelectual ireversibil.
Femeile care prezintă un risc crescut de a prezenta o problemă tirodiană şi la care este util să se investigheze tiroida înainte de a rămâne însărcinate, precum și în timpul sarcinii sunt:
> femeile cu istoric personal de patologie tiroidiană sau intervenții chirurgicale tiroidiene;
> femeile ce au rude cu probleme tiroidiene ;
> cele ce au fost diagnosticate cu boli autoimune (de exemplu, poliartrita reumatoidă sau diabet zaharat de tip I);
> cele cu istoric de avort spontan sau naștere prematură;
> femeile la care s-a depistat prezența anticorpilor antitiroidieni (ATPO şi/sau ATGL);
Totuși, orice femeie înainte de planificarea unei sarcini, chiar dacă nu prezintă factori de risc ar trebui să realizeze un consult endocrinologic pentru evaluarea statusului tirodian.
^ Unde puteți cere ajutor
Clinica medicală ExMedica vă așteaptă cu cei mai buni specialiști
endocrinologi pentru consultații de specialitate și analize medicale.
Dr.Bogdan Stănescu – medic primar
Dr.Monica Chiriță – medic specialist
Dr.Gabriela Constantinescu – medic primar
Pentru mai multe informații sau programări ne puteți contacta
la telefoanele 021.210.84.55, 021.210.84.42, 0756.088.023.
Analizele indicate pentru monitorizarea tiroidei în sarcină
Investigațiile de laborator ce trebuie efectuate și monitorizate pe parcursul sarcinii sunt TSH, fracțiunea liberă a lui T4 și ATPO. O valoare crescută a anticorpilor ATPO va arăta ca și cauză a hipotirodismului un proces autoimun. Tratamentul se face cu hormon tiroidian (Euthyrox), fiind bine tolerat și neavând niciun efect nociv asupra fătului; obiectivul tratamentului este menținerea valorii TSH sub 2.5 mcUI/ml pe parcursul sarcinii.
În ceea ce privește hipertiroidia, boala Basedow-Graves reprezintă principala cauză de hipertiroidie la femeile tinere. Totuși, hipertiroidia din sarcina trebuie tratată altminteri atât mama, cât și fatul pot avea de suferit: risc crescut de avort spontan, o creștere insuficientă intrauterină a fătului și o greutate redusă la naștere.
Tratamentul medicamentos în cazul hipertiroidiei se face cu antitiroidiene de sinteză (propiltiouracil în primul trimestru de sarcina apoi tiamazol- Thyrozol în trimestrele II și III) folosindu-se doze mai mici decât în cazul hipertiroidiei nelegate de sarcină pentru că boala este atenuată și pentru a nu expune fătul unor concentrații toxice ce poate provoca hipotiroidie, cu efecte adverse asupra dezvoltarii intelectuale a copilului. Se utilizează doza minimă pentru controlul simptomelor și menținerea unui nivel de FT4 la limita superioară a normalului. Intervenția chirurgicală la nivelul glandei tiroide (tiroidectomia subtotal) se realizează doar dacă boala nu poate fi controlată cu tratament medicamentos în doze mici/medii. Operația se poate realiza în trimestrul doi de sarcină. Iodul radioactiv este contraindicat la gravide.
