Din cuprinsul articolului
Terapia cu oxigen hiperbaric (HBOT) presupune că pacientul, aflat într-o barocameră, inspiră oxigen pur la o presiune ridicată (cca. 760 mmHg). Utilizarea sa principală este tratarea bolilor scafandrilor dar poate îmbunătăți vindecarea și în cazul altor afecțiuni.
În 1662, un medic a construit prima cameră hiperbară – o cameră închisă cu o serie de burdufuri și supape. El credea că presiunea ar putea ajuta la tratarea anumitor boli respiratorii.
În anii 1940, HBOT a devenit tratament standard pentru scafandrii militari din Statele Unite. Cu toate acestea, în timp ce există în jur de 1.200 de centre HBOT în SUA, doar două dintre acestea sunt dedicate în principal tratării leziunilor provocate de scufundări, potrivit Divers Alert Network (DAN).
Administrația pentru alimente și medicamente (FDA) din SUA a aprobat HBOT ca tratament pentru 13 afecțiuni, dar unii oameni solicită aprobări suplimentare.
Beneficii
Scafandrii care ies la suprafață prea repede sunt expuși riscului de boală de decompresie (DCI). Se întâmplă atunci când bulele de aer se formează și se extind în corp. Termenul DCI se referă la boala de decompresie (DCS), o embolie gazoasă sau aeriană.
Fără tratament, aceste condiții pot pune viața în pericol în câteva ore. Terapia cu oxigen hiperbaric readuce persoana la presiunea, sau „adâncimea”, la care se scufunda. Apoi, permite decompresia treptată, reducând volumul bulelor de aer din corp.
Alte utilizări aprobate
FDA a aprobat HBOT pentru a ajuta la tratarea următoarelor afecțiuni:
- boală de decompresie,
- o embolie aeriană sau gazoasă,
- anemie datorată pierderilor severe de sânge,
- unele infecții ale creierului și sinusurilor,
- intoxicație cu monoxid de carbon,
- arsuri ale pielii,
- grefe de piele,
- infecții ale țesuturilor moi necrozante,
- osteomielita, o infecție a măduvei osoase,
- insuficiență arterială sau flux scăzut de sânge în artere,
- ischemie traumatică acută, care poate implica, de exemplu, o vătămare prin zdrobire,
- gangrena gazoasă,
- o leziune produsă radiații, de exemplu, ca urmare a tratamentului cancerului
Dovezile au arătat că aceste utilizări sunt sigure și eficiente.
Unii medici pot utiliza terapia cu oxigen hiperbaric pentru a trata alte afecțiuni, inclusiv un tip de pierdere a auzului.
De asemenea, rănile și infecțiile care nu răspund la alt tratament pot răspunde la terapia cu oxigen hiperbaric. De exemplu, poate ajuta la reducerea necesității amputaței la persoanele cu boala piciorului diabetic.
Utilizări neaprobate ale terapiei cu oxigen hiperbaric
Un număr tot mai mare de furnizori de servicii medicale au început să ofere HBOT ca terapie alternativă. Unii o numesc „leac miraculos” și susțin că poate ajuta într-o gamă largă de afecțiuni.
Camerele hiperbare se găsesc în diferite clinici și chiar în centre de înfrumusețare. Există chiar și camere hiperbare pentru uz casnic.
Autorităție medicale din SUA atrag atenția că utilizarea acestei terapii, în afara indicațiilor aprobate, poate avea riscuri.
FDA subliniază că NU a aprobat terapia cu oxigen hiperbaric ca tratament pentru următoarele afecțiuni:
- astm,
- paralizia Bell,
- leziuni legate de practicarea sporturilor,
- depresie,
- migrene,
- HIV/SIDA,
- hepatită,
- boala de inimă,
- scleroză multiplă,
- paralizie cerebrală,
- lovituri,
- boala Parkinson,
- maladia Alzheimer,
- leziuni cerebrale,
- leziuni ale măduvei spinării.
FDA atrage atenția că terapia cu oxigen hiperbaric ar trebui folosită doar în scopuri aprobate. În caz contrar, boala deja existentă se poate agrava.
”O terapie în care un individ respiră aproape 100% oxigen în timp ce se află într-o cameră hiperbară care este presurizată la o presiune mai mare decât nivelul mării. Țesuturile corpului au nevoie de oxigen pentru a funcționa, iar oxigenul suplimentar poate ajuta la vindecarea țesuturilor deteriorate. Oxigenul la presiune ridicată poate îmbunătăți funcția țesuturilor și combate infecțiile în anumite condiții.
Presiunea ambientală din interiorul camerei este de trei ori mai mare decât presiunea aerului pe care oamenii o respiră în mod normal. Respirarea oxigenului aproape pur la această presiune poate crește concentrația de oxigen în plămâni de până la trei ori,” potrivit Societății medicale submarine și hiperbare (UHMS) din SUA.
Terapia cu oxigen hiperbaric este, de obicei, o procedură ambulatorie, iar medicul va recomanda un anumit număr de ședințe, în funcție de fiecare persoană în parte.
Pentru cei cu intoxicații cu monoxid de carbon, este suficientă o singură ședință.
În unele studii care au implicat necroza țesuturilor moi, participanții au beenficiat fiecare, în medie, de opt ședințe.
Ce presupune
Cameră unitară destinată tratamentului unui singur pacient, în care acesta este poziționat orizontal pe o platformă ce este introdusă ulterior într-o cameră hiperbarică;
Cameră destinată tratamentului concomitent a mai multor pacienți: cameră asemănătoare unei camere obișnuite de spital, în care pacienții sunt așezați pe scaune sau pe paturi. Oxigenul este administrat prin intermediul unor măști individuale.
În timpul ședinței cu oxigen hiperbaric, presiunea aerului din incintă atinge o valoare de două, până la trei ori, mai mare decât cea normală. Această creștere a presiunii va determina o senzație temporară de înfundare a urechilor, similară cu cea resimțită în timpul zborului cu avionul sau la altitudini ridicate. Această senzație poate fi diminuată prin căscat sau înghițit.
Pentru cele mai multe din afecțiuni, o ședință de terapie durează aproximativ două ore.
După terapia cu oxigen hiperbaric pacientul se poate resimți o ușoare stare de oboseală sau de foame.
Riscuri
Utilizarea necorespunzătoare a terapiei cu oxigen hiperbaric poate duce la o serie de efecte adverse, deoarece implică oxigen la o presiune atmosferică ridicată. Efectele adverse posibile includ durerea și deteriorarea următoarelor organe:
- urechi,
- sinusuri,
- ochi, inclusiv modificări ale vederii și cataractă,
- dinți,
- plămâni.
Unii oameni experimentează, de asemenea:
- anxietate,
- claustrofobie,
- creșterea tensiunii arteriale,
- hipoglicemie sau glicemie scăzută,
- edem pulmonar, care implică exces de lichid în plămâni,
- plămân colapsat,
- modificări de vedere.
În cazuri rare, poate apărea toxicitate la oxigen sau otrăvire. Prea mult oxigen în țesuturile corpului poate provoca convulsii și alte complicații.
Oamenii nu ar trebui să fie supuși terapiei cu oxigen hiperbaric dacă au avut recent o răceală sau febră sau traumatisme auditive. Persoanele cu antecedente de tinitus, infecții ale urechii medii, intoleranță la presiune sau intervenții chirurgicale la nivelul urechii pot fi expuse riscului de leziuni ale urechii.
