Din cuprinsul articolului
Taxa obligatorie după deces. Deoarece moştenirea se deschide prin moarte, data deschiderii succesiunii este cea a morţii celui care lasă moştenirea. Pentru a intra în drepturi, românii trebuie să plătească o taxă.
După deces, se va plăti o taxă obligatorie. Succesiunea, cunoscută și ca „dezbaterea moștenirii”, este o etapă esențială pentru transmiterea bunurilor și drepturilor unei persoane decedate către urmașii săi.
Aceasta poate fi realizată pe cale notarială, însă nu oricine poate participa în calitate de martor, iar documentele necesare sunt numeroase și esențiale.
Pentru ca succesiunea să fie validă în fața notarului, este obligatoriu să fie prezenți doi martori care să confirme informațiile legate de moștenire, potrivit EVZ.
Aceștia trebuie să fie complet neutri — nu rude, nu soți, nici afini ai persoanei decedate sau ai moștenitorilor.
Așadar, martori potriviți ar fi vecini, prieteni apropiați ai defunctului sau foști colegi, atâta timp cât nu au interese directe sau indirecte în moștenire.
Cine nu poate fi martor?
Lista este amplă și include: membrii direcți ai familiei (părinți, copii, bunici); rude colaterale (frați, unchi, veri, nepoți); soțul sau fostul soț, logodnicul, concubinul; afinii (socri, cumnați, nurori, gineri).
Taxa obligatorie după deces

Onorariile notariale se stabilesc conform grilei oficiale a notarilor publici. Pentru un patrimoniu evaluat la 100.000 de euro, taxa de succesiune se ridică în jurul sumei de 6.000 de lei, potrivit estimărilor recente. Costurile pot varia în funcție de complexitatea cazului, numărul moștenitorilor sau existența unor bunuri în litigiu.
Acte necesare pentru deschiderea succesiunii
Taxa obligatorie după deces. Pentru ca notarul să poată începe procedura, este necesar un dosar complet care să demonstreze legătura legală dintre moștenitori și defunct, valoarea patrimoniului și absența datoriilor către stat.
- Cerere standard completată pentru inițierea succesiunii;
- Certificatul de deces (original);
- Documente de identitate ale tuturor moștenitorilor;
- Dovezi ale relației de rudenie (certificate de naștere și căsătorie);
- Testamentul, dacă a fost redactat anterior;
- Declarații notariale de acceptare sau renunțare la moștenire;
- Acte de proprietate pentru imobile, terenuri sau alte bunuri;
- Certificat fiscal care confirmă că defunctul nu are datorii restante;
- Documente privind active financiare (conturi, acțiuni, depozite).