Din cuprinsul articolului
După ce submersibilul Titan a dispărut, a existat o căutare masivă în curs de desfășurare care a durat zile până când s-a raportat, din păcate, că toți cei cinci membri ai echipajului au murit. S-a anunțat ulterior că nava a explodat catastrofal și întregul echipaj a pierit instantaneu la începutul căutării.
Submersibilul Titan probabil a explodat în Atlanticul de Nord și niciunul dintre cei cinci oameni de la bord nu a supraviețuit, a declarat joi Garda de Coastă a SUA.
Implozia ar fi putut avea loc în apropierea epavei Titanicului, spre unde se îndrepta submersibilul.
Titanul a fost dat dispărut duminică, la opt ore după ce a pierdut inițial contactul cu nava sa de suprafață. Rezerva sa de oxigen de 96 de ore s-ar fi epuizat joi dimineață.
Nu este clar dacă implozia a avut loc duminică sau în zilele următoare, pe fondul unui efort internațional de căutare pentru a găsi submarinul dispărut.
Oficialii Pazei de Coastă spun că resturi au fost descoperite la aproximativ 488 m de Titanic.
Arthur Loibl, un fost pasager al submarinului Titan, a dezvăluit momentele de groază prin care a trecut în urma călătoriei în adâncuri de sute de mii de dolari. Uitându-se în urmă și analizând experința, își dă seama că a avut parte de o misiune sinucigașă din care a ieși la limită.
Arthur Loibl, om de afaceri german, a coborât cu submersibilul în adâncuri în urmă cu doi ani, alături de exploratorul francez Paul-Henry Nargeolet și de fondatorul OceanGate, Stockton Rush, amândoi decedaţi în tragedie.
Majoritatea misiunilor au avut probleme tehnice
„Nu îmi este uşor să vorbesc. Am pierdut doi prieteni şi alţi trei oameni care au fost în acest submarin şi ştiu că am fost acum doi ani în acelaşi loc şi îmi este foarte greu să accept şi să înțeleg ce s-a întâmplat acolo.
A fost în august 2021, am fost la o săptămâna împreuna( nr. cu Rush şi Nargeolet, doi dintre pasagerii care au murit pe Titan) pe nava mama, pe Artic Horizon. Am realizat pericolul, principala mea problemă a fost că nu vom ajunge pe fundul oceanului pentru că majoritatea misiunilor au avut probleme tehnice, mai ales cu bateria şi sistemele electrice. Dar că s-ar putea termina cu decesul meu, nu, nu m-am gândit la asta nicio secundă.
Scufundarea durează două ore şi jumătate. Iar timpul de la nava mamă până la intrarea în apă a fost, de asemenea, de aproape două ore, deoarece am avut probleme mecanice. A trebuit să ne aducă înapoi la nava mama. Greutățile de echilibrare din stânga şi din dreapta submarinului au fost slăbite pe partea dreaptă. Iar în submarinu nu poţi sta în genunchi, nu poţi sta în şezut. Nu există scaune înăuntru, nu există nimic.
Este într-adevăr un spaţiu foarte mic. Am ajuns la Titanic. Am stat trei ore lângă Titanic. L-am văzut de doua trei ori pe fiecare parte. Am văzut o mulțime de imagini minunate. Singurul lucru neplăcut a fost temperatura de 4 grade, dar în rest totul a fost în regulă. Este întuneric. Nu vezi nimic, dacă nu am fi avut lumină de la submarin, nu am fi văzut nimic.
E groaznic. Inima îmi arde. E trist
După aflarea veștii, starea mea a fost foarte proastă nu am dormit de luni până ieri. Am fost foarte abătut. E greu de spus. Îi cunoșteam pe aceşti oameni. E groaznic. Inima îmi arde. E trist. E greu de descris ce simt. Şi ieri, când a venit confirmarea că a fost o implozie, stăteam acolo şi aveam lacrimi în ochi, plângeam ca un copil mic. A fost o noapte grea pentru mine.
Am decis să merg în acea expediție. Ideea s-a născut 2016, la Polul Sud, împreună cu prietenii mei din Rusia, Canada, SUA şi Anglia. Vorbeam despre ce putem face în continuare. Aveam un sistem. Avem deja biletul meu pentru spaţiu. Şi am spus că ar fi frumos să mergem la o explorare de mare adâncime.
A fost foarte periculos şi într-adevăr acum pot spune că a fost o călătorie kamikaze”, a spus pentru Antena 3 CNN, Arthur Loibl.
