Sparanghelul, o legumă mai puțin cunoscută și consumată la noi în țară, dar adorată în alte părți, are un gust fantastic și efecte nemaipomenite asupra sănătății.
Conține o mulțime de vitamine, inclusiv vitaminele A, E, K, și B6, în cantități relativ mari. Doar câteva bucăți de sparanghel conțin 22% din valoarea zilnică recomandată de acid folic. În compoziția sa se regăsesc cantități mai mici sau mai mari de vitamina C, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, mangan, seleniu precum și fibre alimentare. Deși este lipsit practic de grăsimi, are în componența sa cantități importante de acizi grași de omega-3.
Chiar dacă sparanghelul este apreciat pentru incomparabila sa aromă, calitățile sale terapeutice nu sunt deloc de neglijat. Chiar și numele său, asparagus officinalis (lat. = medicament), indică aceste calități. Chinezii, egiptenii, romanii și grecii au descoperit din antichitate aceste proprietăți. În fitoterapie este utilizată partea aeriană a plantei, care se poate consuma ca atare, în diferite preparate culinare, sau sub formă de sirop, tinctură sau infuzie din lăstari tineri.
În trecut, sparanghelul era folosit pentru tratarea afecțiunilor care provocau inflamații, precum artrita sau reumatismul.
Folații sunt cei care ajută la reducerea inflamațiilor și ameliorarea durerilor. Cu proprietățile antiinflamatorii și antioxidante, sparanghelul este un luptător desăvârșit împotriva cancerului de vezică urinară, la sân, de colon, pulmonar, de prostată, ovarian, etc. Tot folații contribuie și la reducerea riscului de boli de inimă. Acidul folic reglează homocisteina aminoacizilor, care, la niveluri ridicate poate fi un puternic factor de risc în dezvoltarea bolilor de inimă. Acidul folic și folații din sparanghel sunt extrem de indicați în regimul alimentar al viitoarelor mame.
Consumat regulat al sucului de asparagus cu miere întărește mușchii inimii, îmbunătățește sănătatea tractului digestiv și al colonului, rezolvând și problemele legate de constipație.
De asemenea, sparanghelul are efecte benefice și asupra tractului urinar, prevenind infecțiile și apariția pietrelor la rinichi.
Bogat în vitamina K, ajută la dezvoltarea și creșterea densității osoase, prevenind astfel osteoporoza și osteoartrita. De asemenea, vitamina K este esențială pentru sinteza osteocalcinului, proteina structurală din oase, cu rol de preluare și depunere a calciului exact acolo unde este nevoie.
Consumul de sparanghel ajută la scăderea tensiunii arteriale și protejează împotriva apariției premature a cataractei.
O altă substanță din sparanghel numită inulină este extrem de benefică în dezvoltarea bacteriilor considerate prietenoase pentru organism, făcând astfel digestia un proces mult mai ușor.
Tot sparanghelul poate ușura simptomele mahmurelii, după un consum de alcool în exces, prin acțiunea protectoare a aminoacizilor și mineralelor asupra celulelor hepatice.
Asparagina, un alt compus din sparanghel are efect diuretic, ajutându-ne să eliminăm toate toxinele și sarea în exces din organism, crescând rezistența organismului la oboseală și asigurând funcționarea normală a ficatului. Efectele sale diuretice ne ajută, mai ales vara, în combaterea retenției de apă. Ne ajută și prin proprietăți antiinflamatoare mai eficiente decât multe medicamente.
Bogat în vitamina B, sparanghelul contribuie de asemenea la îmbunătățirea puterii de concentrare și a capacității de gândire. Poate de asemenea să întărească sistemul nervos, de aceea el este o armă împotriva stresului ameliorând și simptomele depresiei.
Sparanghelul este bogat în glutation, un aminoacid cu proprietăți antioxidante care protejează celulele de radicalii liberi și toxine, astfel că ne menține pielea tânără și radiantă.
Sparanghelul este o legumă cu un conținut caloric foarte mic, fiind recomandat în curele de slăbire. În plus această legumă are și proprietatea de a arde grăsimile, datorită fibrelor pe care le conține, fibre ce forțează organismul să ardă mai multe calorii iar conținutul de oligoelementul crom potolește foamea.
Este bine de știut că sparanghelul are un punct de rupere naturală între partea de jos care este lemnoasă și mijlocul delicat, prin ruperea cu mâna a fiecărei tulpini se poate afla acest punct. Dacă tulpina este prea groasă, ea trebuie decojită cu un cuțit de curățat legume, cele subțiri nu au nevoie de a fi decojite.
