Un studiu englez, publicat în prestigioasa revistă ştiinţifică British Medical Journal, dezvăluie că jumătate din noile medicamente anti-cancer, autorizate de către EMA, nu folosesc la NIMIC. Să nu uităm cât de „scumpe sunt aceste tratamente şi inutile” care oferă o „speranţă falsă” de viaţă.
Potrivit cercetării, 57% din cele 68 de medicamente oncologice autorizate de către Agenţia Europeană a Medicamentelor(EMA) între 2009 şi 2013 n-au reuşit să demonstreze propriile beneficii în termeni calitativi şi de speranţă de viaţă. Este vorba şi despre medicamente pe care casele farmaceutice le vând la un preţ de 85.000 de euro pentru un an de tratament. În Europa, costul cade pe umerii sistemelor sanitare naţionale, aflate şi ele în dificultăţi economice.
Aprobarea din partea agenţiilor publice (EMA în Europa, Food and Drug Administration în SUA) este unul din momentele decisive în istoria unui medicament. Pentru a dezvolta un nou medicament, în general se începe cu un brevet asupra unei molecule, necesar pentru a elimina concurenţa. După ce a fost pusă la punct terapia pentru a demonstra absenţa de efecte colaterale grave şi eficacitatea medicamentului în comparaţie cu un placebo (preparat medicamentos inactiv prescris pacientului pentru a-i face plăcere sau în scopuri experimentale) urmează pasul decisiv. Examenului de admitere îi supravieţuiesc mai puţin de 10% dintre potenţialele medicamente. În cel mai fericit caz, societatea farmaceutică care deţine brevetul poate cere autorizarea pentru comercializare. Care…costă. Mult.
Deborah Cohen, sociolog specializat în medicină, comentează în revista ştiinţifică mai sus menţionată şi arată cu degetul relaţia dintre controlor şi cel controlat. Bilanţul contabil al EMA, de exemplu, se bazează 89% pe taxele plătite de casele farmaceutice pentru a cere aprobarea medicamentelor, mai ales cele contra cancerului.
