Stresul, cauza principală în apariția Zonei Zoster. Cine prezintă un risc dublu de a dezvolta boala?

Stresul, cauza principală în apariția Zonei Zoster. Potrivit unui nou studiu danez, nivelurile ridicate de stres cresc riscul în apariția infecției virale care apare atunci când virusul varicelo-zosterian se reactivează din stadiul „dormant” la nivelul unui nerv.

Studiile au arătat faptul că există o condiție de cauzalitate între stres și oboseală și diferite afecțiuni precum cancerul, hipertensiunea arterială, ciroza hepatică, ulcerul gastric sau disfuncțiile sexuale. Iar cercetăturii danezi au constatat că nivelurile ridicate de stres psihologic cresc riscul de a dezvolta zona zoster.

Virusul este activat chiar și la zeci de ani de la prima infecție

Trebuie remarcat faptul că herpesul zoster este cauzat de virusul varicelei, care este încă ascuns în organism și activat chiar și la zeci de ani de la prima infecție.

Boala se manifestă de obicei sub formă de vezicule care conțin lichid sub forma unei benzi, benzi sau zone mici pe o parte a feței sau a corpului de-a lungul unui nerv senzitiv.

Mai târziu, veziculele se sparg și se formează crusta și se vindecă în câteva săptămâni. Simptomele inițiale includ febră, frisoane și dureri de cap.

Pacientul suferă de mâncărime severă și dureri locale. În același timp, se simte obosit, are ganglioni limfatici umflați și greață . Intensitatea simptomelor variază de la uşoară la foarte severă.

Diagnosticul și tratamentul precoce al zona zoster poate reduce șansa de complicații, inclusiv durerea care durează după ce erupția cutanată dispare, numită nevralgie herpetică, care afectează 1 din 5 persoane afectate.

Studiul include acum stresul ca factor de risc pentru zona zoster

Cercetătorii au urmărit 77.310 de persoane în vârstă de 40 de ani și peste care au participat la Sondajul Național de Sănătate Danez din 2010 de la 1 mai 2010 până la diagnosticarea lor de zona zoster, sau decesul lor, sau migrarea lor, sau 1 iulie 2014, oricare dintre acestea s-a întâmplat mai întâi.

Participanții au răspuns la un chestionar care acoperă caracteristicile sociodemografice, calitatea vieții legate de sănătate, comportamentul de sănătate, morbiditatea, consecințele bolii și relațiile sociale.

Cercetătorii au măsurat stresul psihologic folosind versiunea daneză cu 10 elemente a Scalei de stres perceput Cohen, care include întrebări despre dacă o persoană percepe diverse situații din viața de zi cu zi (de exemplu, evenimente neașteptate, iritații de zi cu zi, probleme personale) ca imprevizibile, incontrolabile sau copleșitoare în ultima lună.

Risc dublu de a dezvolta boala

Pe lângă vârstă și sex, factorii de risc au inclus boli cronice precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos, boala inflamatorie intestinală, boala pulmonară obstructivă cronică, astmul, diabetul zaharat, boala cronică de rinichi, imunosupresia severă, depresia etc. De asemenea, au luat în considerare factori precum fumatul, consumul de alcool, indicele de masă corporală și activitatea fizică.

Cercetătorii au descoperit că stresul psihologic perceput este un factor de risc potențial modificabil pentru dezvoltarea herpes zoster la adulții cu vârsta de 40 de ani și mai mult.
Un alt studiu realizat de cercetătorii japonezi care a analizat riscul de a dezvolta zona zoster din cauza stresului în viața de zi cu zi a constatat că bărbații cu niveluri foarte ridicate de stres au un risc dublu de a dezvolta boala, comparativ cu cei care nu erau la fel de stresați.

Un alt studiu arată că un nivel scăzut sau moderat de stres poate avea efecte favorabile asupra funcţionării creierului. Concluzia aparține unui studiu desfăşurat în cadrul Youth Development Institute, University of Georgia, publicat în Psychiatry Research.

În mod similar, stresul reprezintă o provocare pentru creierul uman, astfel că, în contextul unei expuneri limitate la agenţi stresori, acesta se adaptează pentru a funcţiona cât mai eficace în condiţii nefavorabile. Însă atunci când o limită este depăşită şi stresul devine intens şi cronic, efectele nocive nu mai pot fi compensate de mecanisme adaptative. Deşi efectele negative ale stresului au fost studiate în amănunt, potenţilele beneficii asupra funcţiei cognitive au fost mai puţin explorate.