Ştim că ne fac rău dar nu putem renunţa la ele. Cercetătorii explică de ce alimentele junk food creează dependenţă

,,Odată ce ai gustat nu te mai poţi opri,” este sloganul unei mărci de chipsuri. Şi nu este doar un slogan, potrivit cercetătorilor exact aşa se întâmplă şi în realitate, vrei să mănânci doar un chips, însă odată ce ai gustat nu te mai opreşti până nu termini întreaga pungă.

Un studiu recent al cercetătorilor de la FAU Erlangen-Nuremberg explică ce se întâmplă cu creierul nostru încât ne este atât de greu să renunţăm la junk food.

Fenomenul poartă numele de „hiperfagie hedonică” şi apare la sute de milioane de oameni din întreaga lume. „Acesta este termenul ştiinţific pentru a descrie consumul unor alimente în exces, dar nu de foame, ci pentru plăcere” explică autorul studiului. „Consumul de alimente cu scop recreativ poate apărea oricui la un moment dat. Forma cronică a acestei tulburări este un factor cheie în declanşarea epidemiei de obezitate…”, a mai declarat acesta. 

Cercetătorii au realizat studiul pe şobolani care au consumat trei tipuri de mâncare: una specială pentru şobolani, chipsuri de cartofi şi un amestec de carbohidraţi şi grăsimi. Acest al treilea tip de mâncare a fost folosit deoarece oamenii de ştiinţă consideră că, pe de-o parte, oamenii consumă multe chipsuri şi ciocolată deoarece aceste alimente conţin multe grăsimi şi carbohidraţi care odată ajunse în corp  trimit mesaje ce generează plăcere în creier. 

Şobolanii au consumat cele trei tipuri de mâncare în cantităţi similare. Totuşi, oamenii de ştiinţă au observat că rozătoarele consumă mai agresiv chipsurile, chiar şi comparativ cu alimentele bogate în grăsimi şi carbohidraţi. Prin urmare, înseamnă că există un alt element care face ca mâncare de tip junk food să fie „irezistibilă”. 

Atunci când cercetătorii au scanat creierele şobolanilor au descoperit că acestea se schimbaseră, având mai multă activitate în zona centrilor responsabili cu recompensarea şi dependenţa şi provocând schimbări în în ariile cerebrale asociate cu aportul de alimente, somn, activitate şi mişcare. 

Ca urmare a acestor constatări, cercetătorii sunt de părere că dependenţa de fast food ţine de două elemente: voinţa individului şi creierul acestuia. „Este posibil ca măsura prin care este activat sistemul de recompensare din creier să depindă de gustul individului. În unele cazuri este posibil ca semnalele de recompensare venite din partea alimentelor să nu fie destul de puternice ”, a explicat Hoch. 

Acum, cercetătorii speră afle care este molecula ce declanşează dependenţa de fast food şi să găsească o metodă prin care să îi împiedice funcţionarea.