Din cuprinsul articolului
Terapia durerii. Apărută în anii ’90 în SUA, terapia durerii presupune o abordare multidisciplinară a tratării tuturor tipurilor de durere: subacute și cronice.
Inițial, a fost practicată de către medicii anesteziști, ulterior li s-au alăturat colegi din alte specialități precum: neurologie, neurochirurgie, ortopedie, reumatologie, radiologie intervențională și recuperare medicală.
”Durerea nu trebuie să fie parte din viața omului”
Scopul terapiei durerii este de a minimiza simptomul – DUREREA – mai ales că, destul de des, nu este posibil ca acesta să fie eradicat. Cele două obiective primordiale urmărite sunt: îmbunătățirea funcției organului afectat și creșterea calității vieții.
”Durerea este o trăire și o percepție pe care în mod normal nu suntem făcuți să o ducem și să o trăim pe termen lung; este un semnal de alarmă pe care trebuie să îl iei în serios când lucrurile devin severe și consecvente pentru mai mult de 3 luni, întrucât atrage după sine o reacție în cascadă a organismului, cu modificări deseori greu de stabilizat și chiar ireversibile. Durerea nu trebuie să fie parte din viața omului pe termen lung’’, a explicat dr. Ovidiu Nicolae Palea, medic primar A.T.I. și specialist în Terapia Durerii, este fondator al Centrului de Terapia Durerii Provita – unicul centru acreditat E.S.R.A. (Asociația Europeană pentru Anestezie Regională și Terapia Durerii) din România.
Durerea are o natură complexă, bine recunoscută de către medicii specializați implicați în această terapie și identificați ca echipă multidisciplinară, fapt pentru care “o abordare în echipă este crucială, îndeosebi în România, unde pacienții nu beneficiază de o ghidare medicală bine definită”. Este nevoie de opinia multor specialități complementare critice, toate având în egală măsură un rol important, pentru a genera o expertiză medicală sustenabilă, cu rezultate notabile, sigure.
Însă, ceea ce face diferența pe termen lung sunt acțiunile cumulat întreprinse atât de psiholog cât și de medicul de recuperare medicală pentru menținerea rezultatelor durabile. Cu cât simptomele sunt mai vechi, cu atât importanța acestora în echipa multidisciplinară crește exponențial!
În terapia durerii cronice, simptomul e tratat ca o boală
’’Dacă nu există o echipă completă – de la diagnosticieni la clinicieni – nu poți să integrezi toată informația singur, indiferent cât de complexă este pregătirea ta profesională”, afirmă dr. Ovidiu Nicolae Palea.
În cazul domeniului terapiei durerii cronice, simptomul este tratat integrat – ca o boală – abordare ce permite aplicarea științei și a celor mai recente progrese din medicină pentru înlăturarea parțială sau totală a durerii.
Traseul unui pacient aflat la primul consult în terapia durerii începe cu o evaluare inițială, la care se adaugă testele de diagnostic (dacă este cazul); în funcție de rezultatele lor, se efectuează planul terapeutic. Majoritatea pacienților au ca soluție diverse proceduri intervenționale, de complexitate variată: tehnicile medicale abordate sunt de la cele simple (dacă nu este o urgență – infiltrații ghidate radiologic) la cele în care se utilizează proceduri medicale complexe (intervenții percutane endoscopice, ablații de nervi șamd).
Doar un procent mic de pacienți ajung să nu răspundă la intervențiile asociate terapiei durerii sau nu pot beneficia din start de procedurile specifice acestei terapii ca alternativă medicală – în acestă situație, aceștia devin candidați siguri pentru abordul chirurgical clasic.
