„Soția mea are un salariu mult mai mare decât mine și le trimite lunar bani părinților ei, deși au pensii. Mi se pare incorect că nu vrea să-i ajute și pe părinții mei care au venituri mici”

Un bărbat de 35 de ani a povestit pe internet o situație dificilă cu care se confruntă în familie. El și-a exprimat frustrarea legată de refuzul soției sale de a-i ajuta părinții financiar și de a-i sprijini. Este nedumerit de comportamentul ei, mai ales având în vedere cât de diferit își tratează ea proprii părinți.

Patrick se simte extrem de tulburat de situația din familia sa. El și-a exprimat frustrarea și dezamăgirea față de modul în care soția sa îi tratează pe părinții lui în comparație cu proprii ei părinți.

În scrisoarea sa, Patrick a explicat: „Laura și cu mine suntem căsătoriți de peste 5 ani. Ea câștigă semnificativ mai mult decât mine, având un loc de muncă bine plătit în sectorul privat. Întotdeauna am avut la comun finanțele, ea contribuind cu 70% și eu cu 30%.”

A continuat apoi spunând: „Părinții Laurei au emigrat în țara noastră pentru a oferi o viață mai bună fiicelor lor. Atât Laura, cât și sora ei, Margaret, au cariere de succes, Laura fiind arhitect și Margaret chirurg. Pe de altă parte, părinții mei au locuri de muncă cu venituri mici, iar eu sunt singurul copil. Așadar, există un contrast notabil între situațiile noastre financiare familiale.”

Laura le trimite bani părinților ei în fiecare lună. Reflectând asupra tratamentului Laurei față de părinții săi, Patrick a remarcat: „Laura a avut întotdeauna o legătură specială cu părinții ei. Recent, aceștia s-au pensionat, iar Laura și sora ei, Margaret, le oferă asistență financiară de 3.000 de dolari fiecare pe lună, ceea ce mi se pare excesiv având în vedere că au pensii. Nu pot înțelege de ce au nevoie de 6.000 de dolari.”

Referindu-se la disparitatea financiară, Patrick a adăugat: „Laura m-a asigurat că acești bani nu provin din contul nostru comun. Cu toate acestea, când am propus să-mi sprijin părinții pensionați în mod similar, răspunsul Laurei a fost neașteptat. Ea mi-a sugerat că, dacă pot să-mi permit să-i ajut din veniturile mele, ar trebui să o fac. Acest lucru m-a lăsat șocat și frustrat. Părinții mei se bazează doar pe mine, în timp ce Laura și sora ei sunt stabile financiar, asigurându-le părinților lor confortul indiferent de situație.”

Patrick consideră că această situație este nedreaptă. El a explicat: „Tatăl meu suferă de boala Parkinson, iar sănătatea lui se deteriorează rapid. Medicii ne-au avertizat că starea lui se va înrăutăți în timp. În plus, mama mea se confruntă și ea cu probleme de sănătate și nu are puterea fizică necesară pentru a avea grijă de nevoile tatălui meu. Din păcate, nu ne putem permite un îngrijitor rezident, așa că singura opțiune viabilă este să-l internăm pe tatăl meu într-un centru de îngrijire, ceea ce înseamnă să-l separăm de mama. Este frustrant, pentru că Laura cunoaște situația lor, iar părinții ei sunt în prezent sănătoși.”

El a concluzionat: „Ajutorul financiar din partea Laurei nu i-ar afecta semnificativ finanțele, dar ar aduce un beneficiu enorm părinților mei. Nu pot să nu simt că este egoistă, pentru că dacă situațiile noastre ar fi inversate, eu aș sprijini-o fără îndoială pe ea și pe părinții ei.”

Patrick a ales să ceară părerea părinților săi. Patrick și-a exprimat frustrările legate de reticența soției sale de a-i ajuta părinții financiar. El a mărturisit: „Am avut recent o conversație telefonică cu părinții mei pentru a le spune despre această situație nedreaptă. Aveam nevoie de cineva cu care să vorbesc. Mama și tata m-au ascultat, dar i-au ținut partea Laurei, spunând că nu este obligată să-i ajute financiar. Ei cred că familia noastră ar trebui să-și gestioneze toate provocările independent. Mă așteptam la acest răspuns din partea lor, dar cred că trebuie să-și schimbe mentalitatea.”

Reflectând asupra situației, Patrick s-a întrebat: „Nu mai sunt sigur cine are dreptate. Este greșit să-i cer soției mele să-mi sprijine părinții? Încă mi se pare o cerere rezonabilă.”