Daniela Șerb
Administrarea după ureche a vitaminei D le poate provoca celor mici pietre la rinichi. Lipsa soarelui îi poate face rahitici, excesul le arde pielea.
Chiar dacă este blamat pentru creșterea cazurilor de cancer de piele, soarele rămâne un stimulant important al imunităţii corpului. Iar copiii sunt principalii beneficiari: soarele îi ajută la sintetizarea vitaminei D în organism și la prevenirea rahitismului. Pentru a evita pericolele, trebuie însă respectate câteva reguli.
Bebelușii nu se nasc rahitici, ci devin
Rahitismul este un deficit de calciu, fosfaţi şi vitamina D care împiedică procesul de creştere şi dezvoltare a oaselor. În absenţa acestor vitamine şi minerale, oasele devin fragile şi se pot rupe foarte uşor, chiar în urma unor traumatisme minore.
Vitamina D este cea care stimulează absorbţia de calciu în organism. În lipsa ei nu numai că nu se mai absoarbe suficient calciu, dar începe şi procesul de demineralizare a corpului. Boala îi afectează în special pe cei mici. „Bebeluşii nu se nasc rahitici, ei devin”, explică medicul pediatru Călin Ciubotaru.
Pentru a preveni carenţa de vitamina D, medicii o prescriu în scop profilactic, existând chiar un program național în acest sens. „Există multe preparate cu administrare orală. Rahitismul apare atunci când părinţii neglijează această administrare sau păstrează flaconul în condiţii improprii”, este de părere medicul.
Vitamina D este inactivată de lumină și căldură, astfel că o sticluță păstrată în condiții necorespunzătoare poate expira chiar de a doua zi după ce a fost desfăcută: „Există un mit printre mame cum că sticluţa odată desfăcută expiră în 30 de zile. Nimic mai fals. Dacă este păstrată în condiţii corespunzătoare, adică ferită de lumină şi de căldură, la temperatura camerei iarna, sau la frigider vara, expiră la data înscrisă pe ambalaj. Altfel, dacă o ţii în soare se poate altera de a doua zi”, mai spune medicul.
La mare, după doi ani
Două sunt motivele pentru care medicii recomandă administrarea de vitamina D pentru cei mici. „Vitamina D se găsește în mod natural în multe alimente, în special în pește și fructe de mare, alimente deficitare la noi”, continuă dr. Ciubotaru.
Al doilea motiv ar ţine de mediatizarea excesivă a efectelor negative pe care le are soarele asupra organismului: „Expunerea la soare ajută la sintetizarea vitaminei D în organism. Soarele nu este dușmanul omului, ci un stimulator al imunității. Copiii au nevoie de el pentru o dezvoltare normală. Excesul începe atunci când pielea se arde şi acest lucru trebuie evitat”. În plus, trebuie evitate orele cu radiaţie foarte puternică pe timpul verii.
Potrivit medicului Ciubotaru, copiii ar trebui duși la mare din al doilea an de viață și ar trebui expuși la soare chiar de la două luni.
Sfatul medicului ortoped:Atenție la supradozare!
Excesul de vitamina D poate cauza la fel de mult rău pe cât produce lipsa ei.
Potrivit profesorului Mihai Jianu (foto), medic ortoped la Spitalul de copii „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti, adminstrarea după ureche a vitaminei D poate produce afecţiuni grave: „Foarte mulți copii de 4-5 ani vin cu pietre la rinichi din această cauză. În opinia mea, nu avem rahitism în România. Dacă există, avem un caz la 10.000 de copii”, este de părere acesta.
Profesorul crede că alimentele conţin suficiente doze de calciu şi vitamina D, astfel încât să nu mai fie nevoie de prescrierea lor suplimentară. „Multe mame administrează din proprie inițiativă copiilor calciu și vitamina D sau o fac pentru că au auzit că și alte mame obișnuiesc acest lucru. Este foarte periculos”, conchide profesorul.
El recomandă ca aceste suplimente să nu se facă înaintea unor analize care să arate că este nevoie de ele.
Care este cantitatea optimă de vitamina D
Medicul Călin Ciubotaru consideră că şi dacă cei mici ar sta afară toată ziua, din cauza cupolei de praf care opreşte radiaţia ultravioletă, organismul lor nu mai poate sintetiza vitamina D astfel că aceasta trebuie suplimentată: „Am avut cazuri în care copii de 5 ani albi ca brânza au fost duşi la mare de părinţi, unşi cu creme cu factor înalt de protecţie după care aceştia se mirau că cel mic are rahitism”.
Doza uzuală de vitamina D este de două picături pe zi, adică 1.000 de unități. „Cantitatea poate fi sporită sau întreruptă, în funcţie de evoluţia celui mic, care trebuie urmărit în permanenţă de pediatru”, este sfatul medicului de familie.
