Din cuprinsul articolului
Sindromul Tourette. Un studiu recent publicat în Neurology evidențiază o lacună îngrijorătoare în diagnosticarea sindromului Tourette (ST) la femei.
Cercetătorii au descoperit că femeile cu ST au mai puține șanse de a fi diagnosticate. Iar atunci când sunt diagnosticate, de obicei se întâmplă mai târziu în viață, comparativ cu bărbații.
Aceste constatări arată nevoia de a crește gradul de conștientizare și de screening pentru ST la femei pentru a îmbunătăți intervenția și gestionarea în timp util a afecțiunii.
Sindromul Tourette este adesea trecut cu vederea la fete
Sindromul Tourette este o tulburare neurologică caracterizată prin mișcări involuntare, repetitive și sunete cunoscute sub numele de ticuri. Acestea pot varia de la clipirea ochilor și curățarea gâtului până la comportamente mai complexe, cum ar fi ridicarea din umeri, fredonat sau chiar vocalizarea cuvintelor nepotrivite.
În timp ce afecțiunea este diagnosticată de trei ori mai frecvent la băieți decât la fete, această diferență se poate datora parțial diagnosticelor întârziate sau ratate la femei.
Potrivit studiului, condus de Dr. Marisela Dy-Hollins, neurolog pediatru la Spitalul General din Massachusetts, 61% dintre femeile cu ST fuseseră diagnosticate înainte de studiu, comparativ cu 77% dintre bărbați.
Fetele au nevoie de 3 ani pentru diagnostic; băieții doar de 2
Mai mult, fetelor a fost nevoie în medie de trei ani pentru a primi un diagnostic după debutul simptomelor, comparativ cu doi ani pentru băieți. Fetele au fost și ele diagnosticate mai târziu, la vârsta medie de 13 ani, față de 11 ani la băieți.
„Aceste rezultate sugerează că profesioniștii din domeniul sănătății și părinții ar trebui să examineze în mod activ femeile cu ticuri pentru a le oferi o șansă mai bună de a-și gestiona simptomele în timp”, a spus dr. Dy-Hollins într-un comunicat de presă. Detectarea și intervenția precoce sunt cruciale pentru rezultate mai bune.
Motivele pentru diagnosticarea întârziată la fete rămân neclare. Totuși, cercetătorii speculează că diferențele de exprimare a ticurilor sau percepțiile societale pot juca un rol.
Dr. Dy-Hollins a subliniat necesitatea unor cercetări suplimentare, în special în înțelegerea disparităților de gen, rasiale și etnice în diagnosticul și tratamentul ST.
Semne și simptome ale sindromului Tourette
Sindromul Tourette începe adesea în copilărie, cu simptomele inițiale care apar între 5 și 7 ani. Semnele comune includ ticuri:
- Motorii: Mișcări bruște, involuntare, cum ar fi clipirea, strâmbarea sau ridicarea din umeri.
- Vocale: Sunete incontrolabile, cum ar fi dresul vocii, fredonat sau țipete.
- Complexe: Mișcări sau comportamente mai complicate, cum ar fi repetarea cuvintelor sau a frazelor.
Ticurile pot varia în intensitate și se pot îmbunătăți în timp, dar pot interfera, de asemenea, cu viața de zi cu zi și cu bunăstarea emoțională dacă nu sunt abordate.
Cum pot fi sprijinite persoanele cu sindrom Tourette
Diagnosticul precoce și intervențiile personalizate pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor cu ST. Iată câteva strategii pentru a sprijini persoanele cu afecțiune:
1. Educație: Creșterea gradului de conștientizare cu privire la sindromul Tourette în rândul familiilor, educatorilor și furnizorilor de servicii medicale poate reduce stigmatizarea și poate asigura depistarea precoce.
2. Terapii comportamentale: Tehnici precum Intervenția Comportamentală Cuprinzătoare pentru Ticuri (CBIT) pot ajuta persoanele să gestioneze mai eficient ticurile.
3. Medicație: În cazurile în care ticurile sunt severe, pot fi prescrise medicamente precum antipsihotice sau relaxante musculare.
4. Așteptare vigilentă: pentru ticuri ușoare, monitorizarea fără tratament imediat poate fi suficientă, deoarece simptomele se diminuează adesea odată cu vârsta.
5. Suport emoțional: Încurajarea comunicării deschise și oferirea de sprijin pentru sănătatea mintală poate ajuta indivizii să facă față provocărilor sociale și emoționale asociate cu ST.
