Sindromul burn-out, inamicul ”tăcut” care consumă toate resursele de energie ale organismului

Din cauza provocărilor zilnice, majoritatea oamenilor întâmpină perioade în care se simt copleșiți de responsabilități, fără motivație, plictisiți sau lipsiți de vitalitate încă de la primele ore ale dimineții. Însă când această stare este resimțită zilnic, iar posibilitatea de a ieși din ea pare a fi îndepărtată, este foarte probabil să fie vorba de o afecțiune pe cât de tăcută pe atât de periculoasă: sindromul burnout. Pe românește, s-au consumat bateriile și persoana a ajuns la capătul puterilor. Sindromul burnout poate fi însă tratat, dacă este identificat din timp.

Elena Oceanu

În anii 1970, psihologul american Herbert Freudenberger a menționat pentru prima dată o afecţiune care consumă încet-încet toate resursele energetice ale organismului, resimțită ca o ardere pe interior – sindromul burn-out. Termenul a fost folosit pentru a exprima starea psihică a acelor categorii profesionale care, prin definiţie, sacrifică foarte mult pe altarul profesiei: medicii, piloții, jurnaliștii, angajații care lucrau cu publicul. În zielele noastre însă, din ce în ce mai multe meserii solicită intens organismul uman atât din punct de vedere fizic cât și psihic.
BURN-OUT, procesul prin care omul arde cu flacăra mare și apoi se stinge ca un chibrit

Afecțiunea burn-out cunoscută și sub numele de suprasolicitare profesională sau oboseală cronică constă în epuizarea fizică, emoțională și mentală cauzată de expunerea excesivă și prelungită la situații stresante. ”Așadar, persoanele care suferă de burnout se confruntă în prima fază cu stres puternic datorat presiunii de a răspunde cerințelor profesionale și sociale. În timp, această acumulare constantă de stres conduce la pierderea interesului și a motivației care au stat cândva la baza activităților desfășurate la locul de muncă sau în familie”, explică Monica Burcea, psihoterapeut și trainer formator.
Sindromul burn-out versus sindromul sărăciei
Sindromul burn-out nu vizează o anumită categorie a populației. Atât oamenii cu venituri ridicate cât și cei cu venituri modeste sunt expuși în egală măsură. În cazul celei de-a doua categorii, lipsa bucuriei, a entuziasmului pot fi încurajate de senzația de prizonierat în propria viață. ”Munca continuă pentru plata facturilor și pentru supraviețuire pot distruge încet dar sigur optimismul, capacitatea de a găsi bucurie în lucruri mici, satisfacția de zi cu zi. Sunt persoane care luptă foarte mult pentru a reuși să țină sub control fie cheltuielile, provocările sociale fie să învingă fie pecetea sărăciei și să-și creeze o viață mai bună (în cazul tinerilor)”, adaugă psihoterapeutul.
O persoană stresată caută soluții, cineva ajuns la stadiul burn-out abandonează lupta
Deși are ca punct de plecare stresul, starea de burn-out este o afecțiune cu totul diferită. ”A fi stresat înseamnă a te confrunta cu prea mult: prea multă presiune, prea multe responsabilități, o solicitare permanentă care depășește puterile fizice și psihice ale individului. Cu toate acestea, o persoană stresată are în continuare convingerea că, dacă ar dispune de mai mult timp și de mai multă energie, ar putea face față situației. Sindromul burn-out se caracterizează mai ales prin insuficiență: senzația că nimic nu este suficient de bun, că orice gest sau orice efort, oricât de mare ar fi, sunt în zadar”, explică specialistul.
Trebuie să ținem cont de faptul că simptomele stresului sunt destul de vizibile și, că drept urmare, majoritatea oamenilor le pot recunoaște. În schimb, simptomele oboselii cronice sunt subtile, mai ales în fazele ei incipiente. Mai târziu, în fazele avansate ale instalării stării de burnout, cu toate că simptomele devin clare, afecțiunea devine mult mai greu de tratat.
Iată cum puteți face diferența între stres și sindromul burn-out, potrivit psihoterapeutului Monica Burcea :
Simptomele stresului
-implicare excesivă în rezolvarea tuturor problemelor, fapt ce atrage după sine suprasolicitare fizică şi psihică, consum mare de energie
– senzația permanentă că toate problemele necesită soluții urgente fapt ce generează hiperactivitate
– supraexcitare emoțională datorată nevoii de a rezolva, de a găsi soluții
– afectare fizică datorată pierderii constante de energie
– accentuarea unor condiții medicale nefavorabile: hipertensiune, atacuri vasculare, boli de inimă, ulcer, migrene, cancer, alergii, astm, artrită reumatoida etc.

Simptomele sindromului burn-out
– pierderea motivaţiei, a speranţei şi a idealurilor datorită senzației de „copleșire” pe care persoana o simte în ciuda muncii susținute
– lipsa implicării, dezangajare, abandon și incapacitatea de a se bucura de reușite
– senzația de amorţire emoţională – „nu mai simt nimic”
– piederea sensului, senzația că „totul este în zadar”
– starea de burn-out poate fi adesea însoțită de depresie. Fazele următoare se pot croniciza dacă nu se iau măsuri din timp.
De ce apare sindromul burn-out ?
Cauzele sindromului burn-out sunt multiple și pot fi legate de locul de muncă, de stilul de viață și chiar de tipul de personalitate. Conform specialistului, cele mai des întâlnite sunt:

• Tendințele perfecționiste; concepția că nimic nu este suficient de bine făcut sau bun. Perfecționismul poate fi un aliat de pe urma căruia putem obține avantaje până la un anumit punct. În momentul în care se transformă din instrument în scop, ne deschide în mod cert calea către oboseală cronică
• nevoia de a deține controlul – legată direct de angajarea în rezolvarea a cât mai multe probleme dar și de frica, de reticență de a delega anumite sarcini celor din jur
• așteptările prea mari de la ceilalți – pot genera la un moment dat frustrare, nemulțumire, pierderea entuziasmului
• munca în exces și lipsa aprecierilor din partea celor dragi sau a șefilor. Lipsa aprecierii poate genera durere psihică, agresivitate pasivă, pierderea sentimentului de mulțumire
• viziune pesimistă asupra perspectivelor sinelui – pierderea încrederii că situația se va remedia, că lucrurile se vor schimba la un moment dat.
• efortul constant, crescut dar fără rezultate palpabile – generează sentimentul de neputință, epuizare psihică și fizică
• „fuga” de conștientizarea anumitor aspecte din propria viață – adesea afundarea în muncă poate avea cauze inconștiente: fuga de sine, de o anumită suferință sau nemulțumire

Cum ne ajutăm?
Din punct de vedere medical menținerea unei stări prelungite de suprasolictare profesională produce în organism o serie de reacții specifice care deteriorează activitatea organică, metabolică, imunitara și cardio-vasculară. Ajutorul vine însă de la noi înșine. Psihoteraputul Monica Burcea detaliază cele mai eficiente soluții prin care puteți combate sindromul burn-out :
• Învață să spui „nu”. Adesea programul anumitor persoane se încarcă datorită faptului că nu îndrăznesc să refuze sau sa delege din atribuții. A ști să spui „nu” este o dovadă de respect față de propria persoană, de realism și de renunțare la sacrificul continuu de sine.
• Acordă-ți timp să îți încarci bateriile. Momentele de relaxare sunt adesea amânate sau lăsate la coada listei. Refacerea resurselor prin concediu, odihnă, sport, relaxare, deconectare, pauze de tehnologie sunt neapărat necesare atunci când cerem foarte mult de la noi înșine.
• Mănâncă și dormi suficient. Deprivarea de somn crește riscul expunerii la depresie iar alimentația incorectă generează slăbiciune, devitalizare, apatie. În momentele în care efortul fizic sau psihic sunt maxime, o cantitate mică de zaharuri este bine venită pentru menținerea energiei
• Stabilește-ți obiective clare și precise și raționalizează-ți eforturile. Așteptările realiste și obiectivitatea sunt aliați în relaționarea cu familia și cu mediul social. Nimeni nu este perfect: nici copiii, nici șefii, nici partenerul de cuplu.
• Renunță la tendința de a îi învinovăți pe alții pentru nereușitele personale. Schimbarea viziunii asupra vieții este de foarte mare ajutor în cazul depresiei și a oboselii cronice.
• Conștientizează faptul că tu trebuie să te ajuți în primul rând. Să aștepți o schimbare de la ceilalți nu ameliorează stresul sau oboseala cronică.