Din cuprinsul articolului
Simptome cancer de colon. O viață haotică, agitată, combinată cu condiții de stres și oboseală și în care nu mai ținem cont de ce mâncăm și când mâncăm, conduce de multe ori la probleme grave de sănătate.
Am uitat să mai avem grijă de noi, suntem mereu pe fugă, stresați și uităm să ne mai îngrijim de propria noastră sănătate fizică, dar și psihică. În timp, toate aceste probleme conduc la boli grave, care neîngrijite corespunzător pot deveni fatale. Însă, un control regulat la doctor și un set de analize periodice, alături de monitorizarea situației noastre de sănătate pot fi factori care fac diferența.
Una dintre bolile des întâlnite ale colonolui și rectului este cancerul colo-rectal, o afecțiune în care celulele canceroase se localizează la acest nivel al tubului digestiv. Colonul (intestinul gros) este interesat in cca ¾ din cancerele acolo-rectale, restul de ¼ revenind rectului. Cauzele apariției acestei boli nu sunt întotdeauna cunoscute dar, studii populaționale de mare anvergură, disting în mod esențial două variante ca cele mai probabile.
În primul rând, forma așa zis sporadică, este forma majoritară, fiind întâlnită la cca 60-70% din pacienți, fără a fi consecința unei cauze cu transmitere genetică. O serie de cauze sunt invocate aici ca și motiv al apariției acestei forme de cancer, cele mai importante fiind tipul alimentației, fumatul, obezitatea, consumul de alcool, diabetul, expunerea la o serie de factori din mediu înconjurător. Cea de-a doua cauză etiologică este cea familial-ereditară (30-40%), fie prin transmiterea unor boli cu risc crescut de evoluție spre un cancer colo-rectal (ex. boli genetice diverse) fie asocierea pe linie genetică a unui cancer colo-rectal, care interesează membrii unei familii având antecedente multiple de neoplazie colo-rectală. Dacă pentru forma sporadică cazurile raportate sub vârsta de 50 de ani sunt extrem de rare, nu același lucru putem spune despre cele familial-ereditare, când identificăm pacienți și la o vârstă relativ tânără.
Principala problemă a acestor pacienți este identificarea într-o formă precoce de boală, când șansele unui rezultat post-terapeutic sunt favorabile, cu reluarea unei vieți practic normale.
Aici progresul tehnologic a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, o serie de investigații de mare fidelitate, diagnosticul fiind la îndemâna medicului curant (colonoscopie, tomografie computerizată, RMN, etc). O evoluție la fel de spectaculoasă a cunoscut-o și terapia acestui cancer, atât din persepectivă oncologică (chimio-, radioterapie sau combinații) cât și chirurgicală (introducerea chirurgiei laparoscopice sau robotice, aparatele de sutură mecanică, etc).
Doctorul Dragoș Predescu ne-a spus tot ce trebuie să știm despre această problemă de sănătate și cum ar trebui să ne îngrijim.
Doctorul Dragoș Predescu – despre chirurgia colorectală și cancerul colorectal
„Chirurgia colo-rectală privește în general mai ales afecțiunile maligne, principala problemă a acestei neoplazii fiind sediile multiple pe care se poate localiza cancerul pe acest segment al tubului digestiv, cu consecințe directe în ceea ce privește terapeutica aleasă. Desigur că există și alte indicații pentru chirurgia colorectală din patologia benignă, cum sunt boala diverticulară, diversele boli inflamatorii ale colonului cum ar fi rectocolita, boala Crohn, etc, și care pot prezenta episoade de complicații și a unei evoluții nefavorabile, inclusiv către cancer, care iarăși presupune un timp chirugical.
Aici putem enumera și alte patologii colo-rectale, de regulă rare, care de cele mai multe ori sunt revelate de apariția unei complicații, de regulă redutabile, cum ar fi megacolonul, volvulusul sigmoidian sau angiodisplazia. Apariția bruscă, în plină stare de sănătate, a unui sindrom oclusiv (volvulus), a unei sângerări exteriorizată prin scaun (angiodisplazie), sunt semne ale unei patologii acute, cu sediu colo-rectal, și care reclamă de regulă un gest chirurgical în urgență.”
„De regulă, dacă vorbim de un cancer, oricând. Practic, pacientul trebuie să se adreseze doctorului ori de câte ori a slăbit în greutate fără a se identifica o cauza concretă și fără a se fi schimbat obiceiurile alimentare sau de viață, apariția unor tulburări de tranzit, de regulă nou survenite, pierderea de sânge, remarcată în scaun sau la modificarea de culoare a scaunului. Aceste semne sunt sugestive pentru un posibil cancer colo-rectal, obligând la o examinare clinică și paraclinică, prin investigații, a pacientului.
Asocierea unor simptome colicative abdominale, un meteorism agresiv sau cel puțin un discomfort abdominal care sunt relativ neexplicate prin alte patologii cunoscute, pot întări suspiciunea. Apariția febrei și/sau frison, pot orienta diagnosticul mai ales către unele complicații infecțioase pe care le pot da bolile inflamatorii, de ex. boala diverticulară colonică. Deci, o serie întreagă de semnale care atrag atenția medicului chirurg, dar și pacientului că ceva se întâmplă.”
„Filiera obișnuită de cele mai multe ori este medicul de familie, eventual printr-un gastroenterolog și ulterior chirurg. Aceste cancere sunt cancere complicate, cel puțin în România, noi avem frecvent stadii avansate de boală. Principalele complicații ale cancerului colo-rectal prin care ajung pacienții la doctor, de regulă chirurg, sunt hemoragia sau ocluzia tumorală. Așa cum spuneam ceva mai devreme, aceste complicații sunt specifice sediului tumorii la nivelul colonului sau rectului. De regulă, pacienții care au tumori localizate pe colonul drept au sângerări oculte, reduse semnificativ dar cu caracter cronic.
O hemoragie mică, care nu se simte și nu se vede dar o sângerare care duce bolnavii la anemii de 5-6 gr/Hemoglobină. De aici starea de astenie raportată de pacienți și la care se remarcă o paloare absolut caracteristică pentru un sindrom anemic. Pentru tumorile cu sediu pe colonul stâng principala complicație întâlnită este ocluzia. Cauza este stenozarea prin tumoră a intestinului gros, cu blocarea tranzitului pentru materii fecale și gaze. Tumora de colon stâng este semnalată de modificarea tranzitului, cu înrăutățirea progresivă, pe parcursul a câtorva luni a acestuia, cu apariția unui meteorism extrem de neplăcut și care asociază și colici abdominale.
Dacă ne ducem și mai jos, pe rect, este semnalată o sângerare cu sânge proaspăt, de regulă amestecat cu materiile fecale. Sângele este roșu, nu este transformat, arată ca sângele obișnuit. Bineînțeles că pot să apară și alte manifestări cum ar fi, de ex., și niște spasme ale rectului, așa-numitele tenesme rectale.
Mai sus aveți efectiv principalele 3 tipologii ale simptomatologiei din cancerului colorectal și anume cancerul de colon drept, cancerul de colon stâng și cancerul de rect. Identificarea unor semne sau simptome din cele descrise fac necesar consultul medical, cel puțin prin medicul de familie și ulterior către specialist.”
„Chirurgia în cancerul de colon se recomandă tot timpul, problema este să vină pacientul. Un cancer colorectal trebuie operat și, cel mai probabil, ulterior să urmeze un tratament oncologic care să ”întărească” rezultatul post-terapeutic. Ceva mai nuanțată este terapia cancerului de rect. Aici oncologul are o contribuție semnificativă, adesea primul pas al terapiei debutând prin ședințe de radio-chimioterapie. Ulterior, după un interval liber de cc-6-8 săptămâni, va putea fi tentat actul operator.”
„Se face o selecție a pacienților în funcție de o serie de criterii și poate cel mai important dintre acestea este clasificarea și identificarea riscului de boală. Cele două grupe principale la care trebuie practicat screeningul sunt pacienții descriși cu risc mediu și ridicat. Care sunt aceștia? Pentru cei cu risc mediu, cel mai important criteriu este vârsta, de regulă fiind recomandat să se facă testarea după 45 de ani (!), cauza fiind polipii care apar la adultul în putere și care, după o evoluție îndelungată, au tendința la malignizare. Screeningul se face prin teste hemocult, cu variantele sale (depistarea de sânge în materiile fecale) odată pe an și asocierea colonoscopiei sau colonoscopiei virtuale la orice modificare semnalată prin testarea hemocult.
Dacă nu există pierderi de sânge, colonoscopia se indică la 10 ani iar cea virtuală din 5 în 5 ani. Altfel se pune problema la pacienții cu risc ridicat. Aici aș enumera existența în antecedentele personale a unui cancer colorectal fie un pacient cunoscut care a mai avut polipi și la care se prezumă, evident, că va face în continuare polipi. Tot elemente care certifică riscul ridicat de cancer colo-rectal sunt antecendentele familiale de cancer de colo-rectal sau de sindroame genetice diverse (ex sindrom Gardner), boli inflamatorii ale colonului sau radioterapie abdominală sau pelvină în ancedente. In consecință, la pacienții cu risc ridicat diversitatea mai mare a cauzelor face ceva mai pretențios protocolul și încadrarea pacienților pentru screening, oricum metodele sunt relativ identice și anume test hemocult, colonoscopie virtuală și colonoscopie, dar practicate la intervale mult mai scurte.
Din păcate, cca 60-70% din formele de cancer, sunt forme de cancer cu caracter sporadic, fără implicare genetică ceea ce complică suplimentar lucrurile .”
„De regulă, când avem o tumoră pe colonul drept se face o operație numită hemicolectomie dreaptă, o operație de mare ca anvergură ce presupune rezecția ultimilor 15-20 cm din intestinul subțire și tot colonul drept, de unde și numele acestei intervenții chirurgicale. Capetele restante ale intestinului subțire respectiv ale colonului stâng vor fi suturate (anastomozate) astfel încât să avem restabilit circuitul digestiv.
Pentru colonul stâng se poate face o tehnică relativ asemănătoare, cei drept de partea stângă, numită hemicolectomie stângă. De această dată este rezecat colonul din partea stângă, cu legătura colonului drept la nivelul rectului. Sunt descrise și tehnici operatorii ceva mai limitate, pentru leziuni tumorale aflate in stadii precoce de boală. Odată cu încheierea cadrului colonic ne apropiem de joncțiunea rectosigmoidiană, unde multe cancere își au sediul. Pentru aceste cancere, cât și pentru cele de mai sus, nu este necesară instalarea unui anus contra naturii. Însă, pe măsură ce coborâm pe rect, boala neoplazică poate invada structurile perirectale și în acest caz o opțiune deloc dorită, atât de doctor cât și de pacient, este amputația de rect.
Practic, în acest caz vorbim din motive oncologice de scoaterea în intregralitate a rectului, inclusiv a aparatului sfincterian, motiv pentru care instalarea unui anus contra naturii definitiv este obligatorie. Să nu uităm că există și intervenții în urgență, cel mai adesea pentru ocluzie intestinală, când există o adaptare a tehnicii la fiecare caz, practic o tehnică personalizată. La aceste cazuri putem vorbi de tehnici operatorii într-un timp sau mai mulți, cu anus contranaturii temporar sau nu, etc.
Trebuie menționate aici o serie de posibilități tehnice care fără a face un compromis oncologic ajută extrem de mult la obținerea unei recuperări rapide și cu o calitate a vieții excelentă în perioada postoperatorie. Vorbim aici de tehnicile minim invazive, adică chirurgia laparoscopică și cea robotică, cu o penetrare din ce în ce mai mare în lumea chirurgicală din România și cerute insistent și de către unii pacienți.
„Dacă vorbim de implicare oncologică, cel mai des este afectat ficatul, care preia marea majoritate a metastazelor circulante din cancerul colorectal. Odată trecut de filtrul hepatic, aceste metastaze ajung prin curentul vascular la cel de-al doilea filtru care este plămânul. Dacă acestea au trecut și de acest filtru, practic acești emboli metastatici se pot implanta oriunde. Așa după cum am mai spus, cancerul colo-rectal poate fi revelat de o serie de complicații grave, cum ar fi ocluzia și complicațiile acesteia din care poate cea mai severă este perforația tumorală sau la distanță, cu apariția unei peritonite fecaloide. Peritonita fecaloidă complică sever o situație deja problematică, adică un pacient adesea în vârstă, cu tare și comorbidități, care are o tumoră colo-rectală, complicată prin ocluzie și complicată suplimentar prin perforție cu peritonită fecaloidă, cu un tablou septic sever. În acest caz vorbim de o rată a mortalității extrem de ridicată, ori de câte resurse materiale și umane ar fi disponibilizate. O astfel de situație nu este deloc dorită de medicul practician și care adesea poate fi evitată printr-o simplă prezentare la medic, la momentul inițial al bolii, semnalat de cele mai multe ori prin semne și simptome specifice”.
„Sigur că aici totul ține de indicația operatorie, în urgență sau programată. La pacienții cronici pregătirea preoperatorie este regula. Pacienții trebuie să aibă o alimentație cât mai echilibrată, diversificată și bine hidratați. Este obligatoriu să își evalueze și controleze cât mai recent toate bolile existente, să aibă tratamentul la zi, astfel încât toate acestea să fie pe cât este posibil compensate. Pacientul este pregătit preoperator la nivelul intestinului pentru o evacuare completă a conținutului fecal deși există și protocoale care contraindică formal acest procedeu. În plus, o profilaxie antitrombotică și antibiotică este obligatorie. Un pacient care știe că urmează să se opereze trebuie să aibă o igienă corporală corectă. În dimineața operației pacientului nu bea și nu mănâncă iar sonda urinară este obligatorie. La cazurile operate în urgență o serie din aceste recomandări nu mai sunt posibile dar din momentul prezentării la spital și până la momentul intrării în blocul operator pacienții pot beneficia de o reechilibrare hidro-electolitică și a unor constante cardio-vasculare, pregătind terenul cât mai mult posibil în vederea actului operator.
Postoperator pacienții nu au tranzitul intestinal restabilit; urmează o perioadă critică dpdv chirurgical, în afara celorlalte probleme medicale la care medicul anestezist-reanimator este intens solicitat după operație. Riscul hemoragiei postoperatorii, de regulă imediat, în primele 24-48 ore, urmat de cel al fistulei anastomotice între a 3 a și a 5 a zi de la momentul operator sunt poate cele mai importante. Pacientul are o sonda nazogastrică, o sondă urinară și li se face un tratament complex ce cuprinde o profilaxie antitrombotică, eventual antibiotică, hidro-electrolitică, etc, toate fiind ajustate în funcție de constantele biologice și de starea clinică.
Odată externat, în perioada perioperatorie, pacientului i se recomandă să ducă o viață relativ normală, fără efort fizic și cu un anumit regim alimentar, de regulă lejer, evitând anumite alimente cel puțin pentru o vreme (ceapă, usturoi, tocături, sosuri, etc). Purtarea unei centuri de contenție este necesară pentru cca 30 zile. Acesta va rămâne dependent pentru cca 30 zile de o terapie anti-tromboembolică, primind diverse terapii anticoagulante. Uneori ca urmare a purtării temporare a sondei urinare pot apărea probleme urinare, o infecție urinară motiv pentru care o buna hidratare, un antiseptic urinar eventual un antibiotic specific pot fi indicate.”
Cancerele denumite în mod colectiv cancere ale capului și gâtului se dezvoltă de regulă în…
În conformitate cu US National Library of Medicine, Medline Plus, demența este o afecțiune care…
Gala Performerilor în Sănătate este unul dintre evenimentele de amploare pe care revista Capital le…
Înconjurată de mister și teamă, vrăjitoria sau magia neagră a fascinat și a îngrozit culturi…
De data aceasta, meteorologii ANM au avut dreptate și, efectiv, de miercuri seara condițiile meteorologice…
Astrologii nu au vești bune pentru noi, cel puțin în ceea ce privește următoarele zece…