Sfântul Ștefan, primul martir creștin, este sărbătorit în a treia zi de Crăciun. Cum se cuvine să-l onorăm și care sunt cele mai importante tradiții

Sfântul Ștefan este o mare sărbătoare creștină, prăznuită în a treia zi de Crăciun. Mii de români îi poartă numele acestui mare sfânt.

Sfântul Ştefan a fost primul care a vestit şi mărturisit credinţa în Hristos, devenind astfel şi primul martir al Bisericii.

În fiecare an, la 27 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte pe Sfântul Ştefan, unul dintre ucenicii lui Iisus şi primul martir creştin condamnat la moarte de autorităţile iudaice din Ierusalim. Numele lui este de origine grecească, Stephanos, şi înseamnă „coroană“, „ghirlandă“, „cunună“.

Tradiţia spune că, în a treia zi de Crăciun, rugăciunile adresate Sfântului Ştefan fac minuni pentru suferinzi.

Pe 27 decembrie se fac pomeniri pentru cei care au murit în împrejurări dramatice. Tot în această zi sunt interzise deplasările în zone montane şi în locuri izolate, astfel încât viaţa să nu ne fie pusă în pericol.

Pentru credinţa lui, a fost ucis cu pietre. În timp ce pietrele îl loveau, Ştefan se ruga pentru cei care le aruncau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Sacrificiul lui a dat roade imediat. Un tânăr care păzea hainele celor ce aruncau cu pietre a fost tulburat de moartea mucenicului. După întâlnirea cu Hristos pe drumul Damascului, tânărul, pe nume Saul, l-a urmat şi a devenit Apostolul Pavel, potrivit istoricului Irina Nicolau, în „Ghidul sărbătorilor româneşti”, scrie digi24.

Așadar este ocazia de a rememora ce înseamnă creștinismul, de fapt. Iubirea aproapelui chiar dacă se poartă urât cu tine.

Sfântul Ştefan era un bun cunoscător a Vechiului Testament, precum şi a învăţăturilor Mântuitorului Isus Hristos.

A atras mânia evreilor pentru că făcea minuni pentru popor şi a fost judecat de Sinedriu pentru că ar fi rostit cuvinte de blasfemie la adresa lui Moise.

Sfântul Ştefan a fost scos afară din cetate şi omorât cu pietre, devenind astfel primul martir creştin. Potrivit tradiţiei, trupul său a fost înmormântat într-o peşteră de Gamaliel.

În secolul al V-lea, soţia împăratului Teodosie cel Mic, Evdochia, venind în pelerinaj la Locurile Sfinte, în Ierusalim, hotărăşte zidirea unei biserici, chiar acolo unde, la o vârstă de puţin peste 30 de ani, în urmă cu aproape patru secole, Sfântul Ştefan devenise primul martir al creştinismului.

În Muntenia, unele sate mai ţin cont de obiceiurile străbunilor şi gospodinele prepară Pâinicile lui Ştefan. “Dintr-un aluat asemănător celui de cozonac, se fac pâinici în forme rotunde, unse cu miere. Aceste dulciuri amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan şi se sfinţesc la biserică în ziua praznicului, apoi se împart copiilor săraci”, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi.