Din cuprinsul articolului
Sfântul „desculț”, profeție apocaliptică. La fel ca Arsenie Boca, părintele Nil Dorobanţu este unul dintre calugării pe care Securitatea i-a prigonit înainte de 1989.
Monahul Nil Dorobanţu era foarte căutat de credincioşi, lucru ce nu convenea regimului. Pustnicul care umbla desculţ, descoperit, cu pletele în vânt, îmbrăcat simplu şi încins cu o sfoară, uscăţiv, cu barba puţină, a fost urmărit, bătut şi torturat în mai multe rânduri de Securitate, motiv pentru care apărea şi dispărea mereu.
Însă oamenii îl căutau să-i asculte predicile aspre, dar frumoase, să se spovedească, să primească sfaturi. Nil Dorobanţu a rămas în memoria colectivă a enoriaşilor, prin faptele şi învăţăturile sale duhovniceşti.
Călugăr român, profeție apocaliptică: A început prigoana și „începătura durerilor”
Multe dintre cuvintele predicile sale s-au dovedit a fi premonitorii. Sfântul Nil spunea la un moment dat că, deși comunismul va cădea, vor apărea alte forme „de ateism și negație”.
„Nimeni nu poate explica Apocalipsa decât la timpul exact al întâmplării apocaliptice. Azi pecețile se deschid, a început prigoana și „începătura durerilor”, dar va veni și mai rău.
Va mai fi libertate pentru creștinism, comunismul se va prăbuși, dar va fi înlocuit cu alte și alte forme de ateism și negație.
Ateismul se metamorfozează mereu, ascunzându-se sub alte măști, însă Ortodoxia creștină nu va putea fi biruită. În toate încercările ce vor veni, Hristos va întoarce cu secera Sa pe mulți, prin Trupul său euharistic și predică (Apoc. 14, 6), precum și prin Sângele Lui (Apoc. 14, 18- 19), dar ateii, vărsători de sânge creștin, vor bea sângele din linul mâniei divine (Apoc. 14, 20).
Cosorul ascuțit e și arma lui Ilie, la pârâul Chison, contra proorocilor mincinoși, dar e și cuvântul adevărului. Strugurii sunt creștinii evlavioși și buni, ce vor fi adunați în slujba lui Hristos prin martiraj.
Că bisericile și mănăstirile se vor desființa și aleșii, cinul monahal și clerul, se vor trezi. Ateii lucrează pe baza materială și cantitativă și pe temeiul majorității norodului ignorant, decadent și păcătos. Cu atât mai mult, cu cât utilizează numai păcătoși, atei și antihriști.
Dar e vorba de minoritatea care are dreptate, nu în sens oligarhic sau aristocrat etc, ci în sens creștin de „turma cea mică”; sau în sens filosofic de „unitas multipli” – doi sau trei în numele adevărului. Chiar Moise, Iisus Navi, Ghedeon etc, aleg puțini să lucreze taine, iar Hristos a ales doisprezece, apoi șaptezeci, apoi șapte.
E vorba de lumina de sub obroc, de cetatea de pe munte, de sămânța de muștar, de mărgăritar, calitate (qualitas), nu cantitate (quanta).
Satan se urcă azi tot mai sus, măcar în cerul bisericii de zid, până la locul cel sfânt, dacă nu a putut în cerul cel sfânt al lui Dumnezeu să urce, ori în biserica vie din fiecare ortodox ales al lui Dumnezeu.
Însă, dacă se răzbună azi satan și ciracii lui pe sfinți, va veni și mânia lui Hristos peste ei. Odată cu venirea „ω” la sfârșit a lui Hristos, va da putere Dumnezeu la toți creștinii dezlegați, împărtășiți și prigoniți.
Iată necesitatea Euharistiei continue și a predicii, ba încă și inhaerenta binefacere a prigoanelor ce vin peste noi“, a scris Sfântul ierarh NiL Dorobanțu, în cartea sa „Apocalipsa 1”.
Cine este părintele Nil Dorobanţu, sfântul „desculț”?
Ieroschimonahul Nil s-a născut la Crainici (Mehedinţi), la 1 august 1920, dintr-o veche familie de moşneni olteni.
A fost licenţiat în Filosofie şi Litere, absolvent în Drept şi doctorand la Teologie. Face primele trei clase în satul natal, apoi clasa a patra în Bucureşti, la şcoala primară a sectorului Ateneul Popular, avându-l coleg pe Regele Mihai, Colegiul “Sfântul Sava” şi Liceul Militar “Alexandru Sturza”. din Craiova.
Va absolvi şcoala militară ieşind ofiţer activ cu gradul de sublocotenent, împărtăşind cariera militară, la fel ca unchiul său, generalul Gheorge Dorobanţu.
Va renunţa la cariera militară pentru studiu, absolvind Teologia, Filozofia şi Literele şi Dreptul, toate cu „magna cum laudae”.
Cunoştea nu mai puţin de 12 limbi străine.
Călugărit la Cernica, a trecut prin eparhiile de Galaţi şi Buzău, hirotonit ierodiacon în 1948 şi ieromonah în 3 iulie 1949. În 1952 era vieţuitor la Râmeţ când a cerut a fi primit la Nicula.
În martie 1977, imediat după cutremur, părintele este adus în satul Crainici. Era lovit puternic la piept, dar nu se ştiu exact cauzele loviturilor.
Nu lasă pe nimeni în preajma sa decât pe sora sa, Paulina Dorobanţu, şi în data de 27 marie 1977 trece la cele veşnice, fiind înmormântat în satul său natal, Crainici.
