Din cuprinsul articolului
Un ficat gras poate da simptome neașteptate. Atenție! Palmele roşii indică probleme ale ficatului (în special ciroză), iar articulaţiile îngroşate trădează un nivel crescut al colesterolului.
„Inflamarea progresivă a ficatului începe să afecteze funcţia acestuia, astfel că nu mai poate metaboliza hormonii care circulă prin sânge (în special estrogeni). Hormonii se acumulează în exces în sânge, iar vasele de sânge se dilată şi devin mai vizibile”, este explicaţia medicului Constantin.
Sarcina ficatului este să detoxifieze și să ajute la eliminarea deșeurilor și să transforme alimentele în nutrienți de care are nevoie organismul. Dacă ficatul este afectat de orice fel de boală, aceste procese nu se fac eficient. Asta înseamnă că organismul va reacționa dând semne de toxicitate.
Alte simptome ale unui ficat gras
- senzație acută de oboseală;
- lipsă de energie;
- dureri în zona abdomenului;
- dureri în zona subcostală;
- inflamarea zonei din partea dreaptă a abdomenului;
- apetit scăzut;
- scăderea în greutate;
- senzație de greață.
De cele mai multe ori, persoanele afectate descoperă că suferă de steatoză în urma analizelor de rutină.
Diagnosticarea ficatului gras
Primul pas în diagnosticare este anamneza, în care medicul cere pacientului informații despre simptomele resimțite (dacă acestea există) și despre istoricul medical al său și al familiei sale. Anamneza presupune și un control fizic, în care medicul măsoară circumferința abdominală și palpează abdomenul.
Ulterior anamnezei, sunt necesare analize de sânge, prin care se măsoară nivelul:
- enzimelor hepatice – aspartataminotransferaze (AST), alaninaminotransferaze (ALT);
- lipidelor serice – colesterol, trigliceride;
- glicemiei – glucoza serică;
- markerilor virali – anticorpi Anti VHC (virusul hepatitei C), AgHBs (virusul hepatitei B).
De asemenea, în diagnosticarea ficatului gras sunt utile și procedurile imagistice:
- ecografie abdominală;
- CT (tomografie computerizată);
- RMN (rezonanță magnetică nucleară).
CT-ul și RMN-ul nu vor depista cu certitudine anomaliile medicale nedetectate în urma ecografiei, deoarece sunt inferioare acesteia ca sensibilitate (în cazul CT) și ca specificitate (RMN). Există, însă, și varianta spectroscopiei prin RMN – aceasta analizează lipidele pentru a verifica prezența unor cantități mici de grăsime în ficat. Metoda este una mai rar folosită, deoarece este mai costisitoare și nu poate fi aplicată cu orice aparat.
Evaluarea ficatului gras
Pentru evaluarea ficatului, pot fi folosite metode invazive – precum biopsia hepatică – sau noninvazive – testele Fibroscan sau FibroMax.
Biopsia hepatică se realizează prin colectarea unei mostre de țesut de la nivelul ficatului cu ajutorul unui ac, care este, ulterior, analizată în laborator.
Testul Fibroscan se folosește de ultrasunete pentru a se aprecia duritatea ficatului, în timp ce FibroMax presupune recoltarea unei probe de sânge prin care se află atât cantitatea de grăsime acumulată în zona ficatului, cât și nivelul de inflamație a organului.
Tratament pentru ficat gras
Tratamentul pentru pacienții cu ficat gras implică respectarea unui regim igieno-dietetic. Nu există un tratament medicamentos standard care să vindece ficatul gras, deși au fost și sunt cercetate mai multe terapii în acest sens.
Recomandări în cazul pacienților cu ficat gras nonalcoolic
Pentru a preveni evoluția bolii și pentru a diminua intensitatea simptomelor, dacă acestea sunt prezente, persoanele cu ficat gras nonalcoolic ar trebui să evite consumul de alcool și să se implice regulat în activități fizice. În cazul persoanelor supraponderale care suferă de acest tip de ficat gras, este esențială scăderea în greutate.
Recomandări în cazul pacienților cu ficat gras alcoolic
În cazul ficatului gras apărut ca urmare a consumului excesiv de alcool, trebuie, în primul rând, ca pacientul să renunțe în totalitate la acest viciu. Din cauză că această afecțiune implică, adesea, și deficiențe nutriționale, persoana ar trebui și să urmeze un regim alimentar mai bogat în proteine și calorii decât un regim obișnuit.
Scopul restricționării regimului alimentar – în cazul ambelor tipuri de ficat gras – este reducerea concentrației de grăsime din ficat.
