Se întâmplă şi în străinătate. Prin ce trec cei aflaţi pe lista de transplant

Vicki Hornbuckle obişnuia să cânte la pianul de la biserica pe care o frecventa. Dar asta a fost înainte ca ficatul ei să cedeze.

„A trebuit să renunţ pentru că nu puteam să fac faţă, spune Vicki, 54, din Snellville, Georgia. Nu aveam energia să fac trei ture sâmbăta. Eşti atât de obosit încât nu puteai să faci nimic. Şi asta nu e viaţa pe care o vrei.”

Dar Vicki nu s-a dat bătută. Ea luptă ca să trăiască destul de mult pentru a putea primi un transplant de ficat.

„Aş vrea să îmi văd nepoţii cum cresc. În plus, adaugă ea, mama mea e încă în viaţă. Nu trebuie să se întâmple aşa”, spune ea.

La 900 de mile în nord, în East Hartford, Connecticut, Woodz Wright este şi el pe lista de transplant. Are 38 de ani şi lucra ca farmacist până când ficatul său a început să cedeze.

“Chiar mă simt oribil. Oasele mă dor atât de tare. Sunt anxios..pentru că aştept , aştept şi tot aştept acest ficat”, spune Wrigh

Vicky şi Wright sunt printre cei 12 000 de americani care aşteaptă un transplant de ficat pentru că al lor nu mai funcţionează. Dar doar 6.000 de oameni aleg să doneze. Aşa că în fiecare an, pacienţii mor aşteptând. Şi nu toată lumea are şanse egale pentru un ficat. Depinde foarte mult unde stai.

Ori este o loterie, ori este foarte foarte uşor să ai acces la un ficat care să îţi salveze viaţa, dacă locuieşti în Indiana, Louisiana sau Florida, spune dr. David Mulligan, chirurg care se ocupă de transplanturi la Universitatea Yale. Dar dacă locuieşti în California sau New York şansele scad infinit de mult.

Deci în partea de sud, spre exemplu, sau în partea de mijloc, acolo unde există o rată a mortalităţii mult mai mare, sunt mai mulţi donatori, explică profesorul.

El conduce o echipă de oameni, de la United Network for Organ Sharing, care să vină cu idei, despre cum ar putea să împartă organele donate într-un mod corect pentru toată lumea.

Foarte mulţi donatori spun că ei vor ca organul să ajungă la cineva din comunitatea lor, nu din altă parte a continentului. Există pacienţi care nu se simt foarte rău, dar primesc transplantul şi pacienţi care nu sunt din aceeaşi regiune care mor aşteptând un transplant.

Atât Vicky cât şi Wright sunt pesimişti şi cred că nu o să apuce să primească un transplant în aceste condiţii.

Ana Maria Niţu