Scrisoarea emoționantă a unei mame îndurerate către toți părinții: vă implor să le faceți copiilor această analiză!

Scrisoarea unei mame din SUA s-a viralizat în mediul online, emoționând până la lacrimi!

Cuvintele sunt de prisos, mărturia femeii însă… este cutremurătoare. Vă invit să o citiți și să tragem concluziile potrivite din emoționanta și tragica experiență a Sierrei Greenlee.

”Am evitat să scriu despre acest episod, veți citi scrisoarea mea lungă, dar este importantă și veți înțelege de ce. Vreau să împărtășesc cu voi cea mai neagră noapte din viața mea. Nu fiindcă am nevoie de mila voastră, ci pentru că doresc să vă informez cu privire la câteva aspecte foarte importante, la care mulți nici nu se gândesc.

În ziua de 22 martie, viața mea s-a schimbat pentru totdeauna. Mă duceam să îmi iau fiica de la tatăl său, petrecuse o săptămână cu el, vă dați seama ce îmbrățișări o așteptau. Abia așteptam să povestim și să luăm micul dejun, în următoarea zi.

Când am ajuns la el, mi-a adus-o bona la mașină dormind. Am glumit și am întrebat: mai respiră? Apoi i-am pus mâna pe piept și am sesizat că nu îi bate inima. În momentul acela, am luat-o razna! Nu mai puteam gândi. Am dus-o în casă înapoi și am început resuscitarea manuală. Eram furioasă și îngrozită! Țipam și nu îmi puteam aduna gândurile. Am chemat Salvarea, au fost 15 minute crunte de așteptare. Eram ca un spectator al unui spectacol la care nu îmi doream să fiu. Țipam și nu puteam să cred că mi se întâmplă asta!

Fetița mea a fost resuscitată o oră, apoi urcată în ambulanță și transportată la spital. Mă invadaseră cele mai negre gânduri, în timp ce urmăream salvarea. Îmi aminteam când vorbisem cu ea ultima dată și cum mă ruga să nu mai merg la serviciu, apoi mă gândeam brusc la cum îi voi organiza înmormântarea!

Mă rugam și îi spuneam lui Dumnezeu că dacă o va cruța, voi face orice.

La spital când am ajuns, au început să mă întrebe diverse lucruri despre ea și m-am gândit că acesta avea să fie semn bun, că vor să o interneze. Am mai așteptat 10 minute, după care a apărut un doctor, iar cuvintele lui m-au lovit în moalele capului: ”Am făcut tot ce se putea, dar din păcate, nu a rezistat.”

Fraza aceasta mi-a prăbușit toată viața! Fetița aceea era totul pentru mine, fata mea, mândria mea. Simțeam că și inima mea se oprise. Eram pustiită, în stare de șoc.

Am stat lângă corpul său neînsuflețit, am mângâiat-o și i-am cântat melodiile ei preferate.

După jumătate de oră, medicii m-au informat că fetița mea avea diabet, iar glicemia ei în ziua fatidică era de 500 mg/dl.

Nu am putut procesa informația. Cum adică fetița mea avea diabet? La analizele anuale mi se spusese că e bine. Cum să moară de o boală care acum poate fi gestionată fără probleme?

Cine nu știe, o persoană sănătoasă trebuie să aibă valoarea glicemiei maxim 100mg/dl.

A fetiței mele era de 5 ori mai mare decât limita superioară. La 300 – 400 mg deja intri în comă diabetică. Trupul ei nu a avut resurse să lupte, nu am știut, nu am avut antecedente familiale. Ulterior am aflat că nu verifică de diabet copiii micuți, iar semnele de urinare frecventă și sete sunt caracteristici comune ale copiilor de 3, 4 ani.

V-am scris toate acestea ca să înțelegeți cât este de important să cunoașteți starea de sănătate a copilului. Cereți să vi se facă aceste analize! Informați-vă și tratați subiectul cu seriozitate, ca să evitați fraza cutremurătoare: ”Regretăm, dar nu s-a mai putut face nimic.”

Fiți conștienți, dragi părinți”, conchide Sierra Greenlee, femeia care a dorit să facă această tristă poveste publică, cu gândul că cineva va învăța din greșelile sale și poate și o viață dacă se va putea salva datorită acestei scrisori, efortul nu a fost în zadar.