Din cuprinsul articolului
Scandal de proporții în lumea medicală. Motivul: declarațiile asupra controversatului vaccin anti-covid-19
În urma unui interviu televizat, doamna doctor Monica Pop a declarat că Domnia Sa nu se va vaccina cu un vaccin produs în mai puțin de 3 luni, întrucât nu cunoaște efectele pe termen lung și se sperie de o posibilă infectare cu leucemie.
Ca răspuns la motivațiile doamnei doctor, medicul Gabriel Diaconu a oferit o întreaga pledoarie pe rețelele sociale, unde a făcut apel la discernământul oamenilor, dar și la un mai profesionalism al doamnei doctor.
Evident nici reacțiile internauților nu au întârziat să apară, susținudu-i opinia medicului Diaconu.
„Doamna doctor Pop trăiește pe o planetă unde vaccinurile dau leucemie.
Nu e foarte clar prin ce mecanism obscur dau vaccinurile leucemie. Nu e foarte clar nici la cât timp dau leucemie. Și, când m-am dus să caut articole despre cele două, am aflat cu stupoare că se dezvoltă vaccinuri, acum, să VINDECE leucemia (unele forme), nu că ar cauza-o.
În opinia doamnei doctor Pop, exprimată la un post de televiziune, leucemia te poate lovi post-vaccinal azi, mâine, sau la câțiva ani distanță, cine știe poate chiar câteva zeci. Face vaccinu l o chestie extraordinară, cică, se cheamă ”inducție genică”.
Eu știam că anumite lucruri pe lumea asta pot interveni în reglarea expresiei anumitor gene în sensul inducției, sau supresiei.
Eu știam că de asta se ocupă chiar alte fragmente, polimorfisme, din codul nostru genetic, dar și ARN mesager, baza ideii – de altfel geniale – a unor companii de a ”antrena” imunitatea corpului nostru uman (folosită, de altfel, și pentru tratamentul anumitor de cancer, doamna doctor, vezi mai sus).
Dar să dea cancer, nu.
Doamna doctor Pop dezinformează medical pe un post de televiziune. Mai pe românește spus, minte. Spune inepții. Căci nu poți să acuzi un doctor de ignoranță (cred).
Aceste rânduri nu sunt totuși despre doamna doctor Pop, ale cărei ieșiri publice pot avea spuma, bulele sau aciditatea obișnuite. Dar aceste rânduri sunt despre un medic al cărui glas e ascultat de unii oameni, și pe care doamna doctor Pop, cu sau fără bună știință, îi induce în eroare.
Iar când un medic spune prostii, responsabilitatea morală a celorlalți medici ar trebui să fie să răspundă răspicat, căci de-ajuns am schingiuit oamenii de rând cu tot felul de bazaconii, de unii au ajuns să meargă și la psihiatru că nu știu ce să mai creadă.
Ce nu a vrut să înțeleagă, ce refuză să priceapă doamna doctor Pop e că tehnologia de dezvoltare medicală respectă un algoritm cam la fel cum în industria construcției de automobile se respectă un algoritm. De-aia toate automobilele deocamdată au patru roți, un motor, o cabină și un portbagaj. Așa, la machetă, poți să-ți iei libertăți și să desenezi o chestie futuristă, eventual să-i pui și flapsuri și eleroane. Dar în elaborarea unui medicament intervine și o formă de inginerie, astfel încât după ce-ai băgat sute de milioane de dolari într-un produs să nu-ți distrugi afacerea că la 1 an, doi ani sau mai mult să moară oamenii pe capete de leucemie, doamna doctor Pop să aibă dreptate și compania să dea faliment.
Companiile sunt entități foarte egoiste, dar și foarte scrupuloase. Scapi greu de răpciuga unui scandal farmacologic. Au giganții Pharma păcate? Au. Există povești scandaloase cu medicamente ale căror efecte secundare au fost complicate, și vieți au fost afectate sever de ce s-a întâmplat când etica medicală eșuează? Există. Ar trebui să generalizăm, plecând de la asta, și să scuipăm în sân când luăm o aspirină? Nu, nu cred.
România e printre țările cele mai înapoiate când vine vorba de implementarea de noi tehnologii medicale. Suntem vai mămicuța noastră la capitolul investiție, dezvoltare, cercetare medicală de graniță. Durează o veșnicie, în România, până când protocoale de studii clinice ajung să fie puse în practică la noi.
Ce înseamnă asta, doamna Pop?
Asta înseamnă că în fiecare an sunt români care mor pentru că noi, doctorii, nu le asigurăm acces la medicina secolului XXI, și îi condamnăm să ia aceleași buline, aceleași soluții, aceleași picături ca acum 30 – 40 de ani. Care, între noi fie vorba, la vremea când au ajuns pe raft și oameni ca dumneavoastră și co-generi ați început să le dați, nu fuseseră nici pe departe atât de amănunțit studiate. Pentru că ghinion, pentru că aceea era epoca medicinei bazată pe fler, pe har și pe mister.
Acest nărav, această maladie a medicinei românești de-a se uita ca țăranul la nave spațiale când vine vorba de cele mai noi instrumente ține prizonieră o populație de bolnavi care merită mai bine. Merită mai multe. Merită atât de la țara ei, dar și de la doctorii ei.
Vreau să educăm oamenii despre vaccinuri și vaccinare. Vreau să explicăm oamenilor pe limba lor, cât oamenii să priceapă, oportunitatea unui vaccin care să ne protejeze pe noi de COVID. Dar nu doar pe noi, cât și pe părinții, pe bunicii, pe frațile și surorile noastre, pe copiii noștri și pe toți aceia care ne sunt împrejur. Inclusiv pentru doamna doctor Pop, și pe anti-vaxxeri, și pe toți samsarii de ură și îndoială.
Pentru că aceasta este virtutea umanistă a meseriei de medic. Așa a fost dintotdeauna. Așa am eradicat în România tifosul exantematic. Așa am făcut ca holera să nu mai ucidă mii de oameni ca în Yemen. Așa am făcut ca poliomielita să nu mai condamne oamenii la moarte, sau la o viață de dizabilitate. Și așa vom face și acum cu infecția cu coronavirus, ale cărei repercusiuni, ale cărei consecințe pot fi fatale sau dramatice.
Putem. Putem să facem asta. Putem să prevenim morți, chinuri, dramă și tragedie pentru multe familii de români. Și avem nevoie unii de alții. Avem nevoie, dincolo de fricile care ne dezbină sau de lozincile care ne asmut unii contra altora, să găsim acel loc de sobrietate, de luciditate, de maturitate încât să luăm decizia bună pentru țara noastră. O țară care trăiește cu un pas în viitor.
Nu cu toate ideile paranoice ale trecutului.
Astfel, cu regret altfel doamnă doctor Pop, ar trebui să vă revizuiți declarațiile. Sau măcar să așteptați până când o să apară toți leucemicii pământului, oameni ca și dumneavoastră, să spună că i-a îmbolnăvit un vaccin. Vă dați măcar seama ce bubuială ați bubuit? Vă dați seama că acum cei care suferă de astfel de malignități o să trăiască noua teroare, că poate un tratament pe care l-au făcut i-a îmbolnăvit? Câtă rușine, doamnă doctor, și câtă tristețe, să amărâți atâta amar de lume.”
