Sarcina nu mai este strict interzisă pentru femeile care suferă de epilepsie

Înainte de sarcină, antiepilepticele trebuie schimbate cu unele mai puțin dăunătoare fătului, iar cazul trebuie atent monitorizat.

– Ce este epilepsia?
– Epilepsia este o afecțiune neurologică, în care la nivelul creierului grupuri de neuroni funcționează aberant. Aceasta determină apariția acelor crize epileptice – care pot fi de foarte multe feluri, nu numai aceea în care persoana afectată își pierde cunoștința, face spume la gură și tremură din toate încheieturile, pot fi și doar crize focale, în care bolnavul mișcă neregulat dintr-o mână, dintr-un picior, sau își pierde cunoștința numai pentru câteva secunde, fără a avea mișcări anormale. În fine, paleta de crize epileptice este destul de largă și nu întotdeauna este în forma cea mai gravă în care pacientul își pierde cunoștința.
– Câte forme de epilepsie sunt?
– Numărul se zice cu sute, mii! Poți să ai epilepsie, prin componentă ereditară, genetico-mutație spontană – idiopatice, cele simptomatice, adică ai o leziune în creieraș care determină epilepsia (o sechelocicatrice posttraumatism sau postoperație, o malformație, un cavernom, o migrare de țesut într-o zonă în care nu ar trebui să fie declanșează epilepsia. Există și o a treia categorie epilepsiile criptogenice – nu au o cauză bine cunoscută. Și în fiecare din aceste categorii există tot felul de îngrengături genetice care determină diverse sindroame. Epilepsia poate fi una dintre manifestările leziunilor bolilor autoimune, pot exista leziuni la nivel cerebral.
– Este recomandabil pentru o femeie epileptică să aibă copii, fiindcă există spaima că epilepsia se transmite de la mamă la făt?!
– Există mai multe tipuri de epilepsie – unele presupun o transmitere genetică – epilepsia miotronică juvenilă – în care găsim familii cu mai mulți reprezentanți, în generații diferite, suferind de această boală. Nu este obligatoriu ca dacă unul din părinți are epilepsie și copiii să aibă epilepsie, dar când vorbim de o epilepsie cu componentă genetică probabilitatea e mai mare ca și copilul să aibă epilepsie, iar probabilitatea crește mai mult dacă ambii părinți au această boală. Însă sunt foarte multe tipuri de epilepsie care nu au o componentă ereditară, să se transmită la copil, și atunci riscul ca al lor copil să aibă epilepsie este ca și cel din populația generală. Problemele legate de epilepsie pentru o femeie care dorește să aibă un copil, în afară de aceasta genetică pentru care este de sfătuit o consiliere genetică pentru a se vedea în ce măsură e o formă ereditară de epilepsie sau dacă ambii părinți au epilepsie, deci să se calculeze acest risc. În afară de aceasta, problemele majore sunt legate de medicație, de antiepileptice, și de cât de bine este controlată afecțiunea. Pentru că în cazul unei epilepsii care dinaintea sarcinii nu e controlată există riscul ca în timpul sarcinii să fie și mai prost controlată, o criza de grand-mal (spume, pierderea cunoștinței) putându-se solda cu traumatism atât al mamei, cât și al fătului, putând avea în mod cert consecințe nefaste asupra amândurora.
– O criză de grand-mal poate să ducă la moartea fătului în uter?
– Da, în mod cert, un traumatism, hemoragii, exact cum un traumatism poate să ducă la pierderea sarcinii. O altă problemă majoră la femeia însărcinată care este supusă tratamentului cu antiepileptice, pentru care foarte mulți neurologi sunt rezervați în privința unei sarcini la o astfel de pacientă, este tratamentul antiepileptic.
– Afectează fătul?
– Da. Majoritatea antiepilepticelor pot afecta dezvoltarea fătului afectează dezvoltarea embrionului, putând avea efecte atât pe parcursul formării structurilor tubului neural, structurilor sistemului nervos sau a structurilor sistemului osos, cardiovascular.

Unele antiepileptice întârzie dezvoltarea neuromotorie

Ce malformații ar putea să aibă un copil a cărui mamă s-a tratat pe timpul sarcinii cu antiepileptice?
– La anumite antiepileptice riscul este un pic mai mare decât în populația generală să aibă unele tipuri de malformații, cele mai serioase fiind afectarea închiderii tubului neural, malformațiile cardiace care pot afecta supraviețuirea sau calitatea vieții fătului. Mai sunt și unele neplăcute dar corectabile, cum sunt modificările buză de iepure, gura de lup, implantare jos a urechilor sau modificări ale degetelor (cu falanga distală mai scurtă sau efilată cu modificări unghiale – care sunt totuși corectabile. Un alt efect advers neplăcut este că unele antiepileptice întârzie dezvoltarea neuromotorie și se poate observa și in utero, dar și ulterior, după naștere. De exemplu la mamele tratate cu valproat și carbamazepina s-a dovedit că la 6 ani IQ-ul copililor din aceste mame este mai mic decât al semenilor de vârstă similară din mame sănătoase. Însă antiepilepticele mai noi, de tipul amotriginei, piracetamului, au un profil de reacții adverse fetal mult mai favorabil. Sunt raportate cazuri de malformații și la acestea, dar, să fim serioși!, astfel de malformații pot apărea și în mod spontan dintr-o mămică sănătoasă.
Dacă o femeie epileptică vrea să facă un copil, medicul trebuie să știe să-i schimbe medicația anterior rămânerii însărcinate, cu un tratament care este sigur și pentru făt.
– Deci se poate?
– Da, se poate.
– Cât de grave sunt malformațiile, tubul neural dacă nu i se închide ce înseamnă?
– Nu se dezvoltă normal sistemul nervos: creier, măduva spinării, nervi periferici. Una ar fi spina bifida. Pentru a preveni apariția acestui tip de malformații se recomandă administrarea de acid folic, între 1 și 5 miligrame, mamei, înainte de a rămâne însărcinată. Dar aceeași recomandare a intrat în practica clinică pentru toate mamele, doza ar putea fi mai mică. Dar această malformație este ceva mai frecventă decât la populația generală numai în cazul anumitor antiepileptice.
– Ce se poate face pentru a lua măsuri din timp?
– E recomandabil, managementul epilepsiei, un screening ginecologic la săptămâna 19-20, care să conțină ecografie, dozare din nou de alfafetoproteină și, eventual, amniocenteză pentru a detecta aceste malformații, astfel încât mama să poată lua o decizie în cunoștință de cauză. În altă ordine de idei, pentru o femeie cu epilepsie e destul de important: poate face copii! Riscul de a face un copil cu epilepsie nu este mult mai mare decât în populația generală. Dar trebuie să aibă în vedere anumite aspecte: înainte de a decide că vrea să facă un copil neurologul trebuie informat pentru a optimiza tratamentul, dându-i un antiepileptic care este bine tolerat în sarcină, care are adverse minime asupra fătului. Preferabil să fie monoterapie. Doi. Trebuie să se ajungă la doza minimă eficientă, să-i dai cât mai puțin pentru că multe dintre efectele adverse asupra fătului sunt dependente de doză. Și, ideal, se va face o verificare a nivelului plasmatic eficient al medicamentului, la care pacienta respectivă nu face crize. Ulterior, în timpul sarcinii, crește volumul de sânge și atunci și modul de distribuire a antiepilepticului e diferit. În timpul sarcinii e importantă monitorizarea acestor niveluri plasmatice, monitorizare EEG și clinică a pacientei cu epilepsie. Pentru o pacientă cu epilepsie, sarcina înseamnă o prezență mai activă la medic decât o femeie sănătoasă.
-Asta înseamnă managementul cazului?
-Da. Să se știe înainte de, să facă screening, iar la naștere, în mod cert, toți medicii implicați trebuie să știe de diagnosticul și evoluția pacientei.

Preferabil să nu alăpteze
“Nu e o indicație absolută evitarea alăptării, dar în principiu ar fi preferabil ca mămica aflată sub tratament antiepileptic să nu alăpteze pentru a evita afectarea copilului. Unele medicamente trec mai mult în lapte, altele mai puțin, dar toate sunt prezente acolo și, uneori, copilașul poate prezenta și semne de sevraj când îl tragi de la sân, la biberon. Dacă o astfel de mămică decide să alăpteze, copilul trebuie monitorizat dacă devine confuz, moale, dacă prezintă semne de intoxicație cu antiepileptice. De asta eu, de obicei, recomand să nu alăpteze. Nu e o recomandare de ghid, că toate mămicile sunt stimulate să alăpteze, dar e o recomandare pentru a limita expunerea copilului”, conchide dr. Ruxandra Filipov Borindel.