Sâmbăta lui Lazăr: Ce nu ai voie să faci cu o zi înainte de Florii, e mare păcat!

Sâmbăta lui Lazăr marchează o zi importantă în calendarul creștin-ortodox, situându-se înaintea Duminicii Floriilor și servind ca legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor.

Această zi este premergătoarea Duminicii Floriilor și aduce în atenție reînvierea lui Lazăr, unul dintre miracolele lui Iisus Hristos, care a avut loc la patru zile după moartea acestuia. Această înviere a lui Lazăr este văzută ca o prefigurare a învierii viitoare a întregii omeniri.

Potrivit tradiției, după acest miracol, mulțimile de oameni au înconjurat Ierusalimul cu ramuri de palmier și cu flori pentru a-l întâmpina pe Iisus, simbolizând recunoașterea sa ca Mântuitor. De aici și denumirea de Duminica Floriilor.

În ajunul Duminicii Floriilor, Sâmbăta lui Lazăr este, de asemenea, cunoscută sub numele de Moșii de Florii, ocazie cu care se fac pomeniri pentru sufletele celor decedați.

Evenimentul învierii lui Lazăr, descris în Evanghelia după Ioan, capitolul 11, versetele 1-45, are loc în Betania, unde Lazăr, alături de surorile sale, Marta și Maria, era un apropiat al lui Iisus Hristos. Conform tradiției, Lazăr era fiul fariseului Simon, gazda Cinei Mântuitorului.

Iisus, aflând de boala lui Lazăr, s-a îndreptat către Betania, în ciuda riscului pentru viața sa, și a ajuns la patru zile după moartea prietenului său.

„Eu sunt învierea şi viaţa”

În acest timp, familia îndoliată a lui Lazăr era consolată de prietenii familiei, după marea pierdere. Când a ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Atunci Hristos i-a răspuns: „Eu sunt învierea şi viaţa!”. Iisus a vrut s-o încurajeze : adică El, care a făcut atâtea minuni, are putere să biruiască moartea. La scurt timp a întâlnit-o şi pe Maria, cealaltă soră a lui Lazăr, care auzise că Învăţătorul a sosit în satul lor şi i-a spus şi ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl poţi învia, căci poţi!

Evanghelistul consemnează că „văzând durerea surorilor lui Lazăr şi a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat şi, în faţa mormântului lui Lazăr, a plâns. Hristos, Viaţa şi dătătorul vieţii, era în acea clipă faţă în faţă cu moartea”. „Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenţi să înlăture piatra de la uşa mormântului şi a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieşi afară!” Acesta a ieşit din mormânt, aşa cum fusese îngropat, înfăşurat în giulgiu şi cu mahrama pe faţă. Minunea a trezit şi bucurie, şi uimire, şi cutremurare în rândul celor prezenţi. Unii au crezut în minunile lui Hristos, alţii au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit şi atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus, dar şi a lui Lazăr cel înviat.

Tradiții și obiceiuri în Sâmbăta lui Lazăr

Evangheliile precizează că, după Cincizecime, când prigonirile împotriva creştinilor au culminat cu uciderea arhidiaconului Ştefan, Lazăr şi surorile lui au fugit în insula Cipru. Şi el era căutat pentru a fi omorât, deoarece existenţa lui era o dovadă vie a dumnezeirii lui Iisus Hristos, pentru că el fusese înviat din morţi. Totodată, când apostolii Pavel şi Barnaba au fost în prima călătorie misionară l-au întâlnit pe Lazăr în Cipru şi l-au hirotonit episcop al oraşului Chition. Pentru că a trăit după voia lui Dumnezeu, după miraculoasa înviere din morţi, el a mai trăit treizeci de ani şi a fost îngropat în Cipru, unde a făcut multe minuni.

Tradiţia spune că, după învierea sa din morţi, timp de 30 de ani, cât a mai trăit, Lazăr a mâncat doar fructe. Se mai spune că Maica Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mâinile ei un omofor şi i l-a dăruit. De asemenea, se mai spune că, cele patru zile petrecute în mormânt l-au marcat pe Lazăr şi, cât a trăit, el n-a mai zâmbit niciodată.

În Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele plămădesc plăcinte şi să le dea de pomană vecinilor, rudelor şi tuturor musafirilor. Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare.

Ce nu ai voie să faci în Sâmbăta lui Lazăr

• De Sâmbăta lui Lazăr, femeile nu torc, de teamă că cei decedați se vor întoarce pe pământ, de la porțile raiului.
• Fiind sărbătoare cu Cruce Roșie, de Moșii de Florii nu se spală sub nici o formă.
• În această zi, nu se mătură în casă sau în gospodărie, pentru a nu da gunoiul în mâncarea împărțită.
• Nu se fac treburi grele la câmp sau în gospodărie, de Sâmbăta lui Lazăr.
• Tot de Sâmbăta Morților, femeile obișnuiesc să meargă la biserică, cu basma/eșarfă pe cap, altfel nu au voie să intre.
• Nu e bine să arunci mâncarea pe care ai primit-o drept pomană.
• De Sâmbăta lui Lazăr, nu e bine să aprinzi lumânările cu bricheta.
• Nu e bine să arunci lumânările primite de pomană.
• La Moșii de Florii nu se împart obiecte care au aparținut persoanei decedate.

Rugăciunea sufletului necăjit

”Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Dumnezeule, ascultă ru­gă­ciu­nea mea, pleacă urechea Ta la graiurile gurii mele. Ia aminte spre mine şi mă ascultă, că m-am mâhnit întru îngrijorarea mea şi m-am abătut. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut asupra mea. Temere şi cutremur au venit peste mine şi întunericul m-a acoperit. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă până la Tine rugă­ciu­nea mea, că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat! Miluieşte-mă, Doamne, că ne­pu­tincios sunt! Vindecă-mă, că s-a tulburat foarte su­fle­tul meu. Ostenit-am întru suspinarea mea. În toate nop­ţile îmi stropesc patul cu lacrimile mele şi în ele îmi scald aşternutul. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte spre Dumnezeu şi mă voi mărturisi Lui, mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu.”