Rușinea de a merge la medic costă sănătate. „Ajunsesem să evit să ies din casă, din cauza incontineței urinare, dar am scăpat de problemă cu acest tratament rapid”

Rușinea de a merge la medic, o problemă frecventă în rândul femeilor la menopauză. Lansarea unui nou departament de uro-ginecologie dedicat femeilor la menopauză pune pe tapet o realitate ignorată de multe: afecțiunile uro-genitale sunt încă un subiect tabu pentru majoritatea româncelor de peste 50 de ani.

Odată cu debutul menopauzei, simptomele precum uscăciunea vaginală, incontinența urinară sau prolapsul vaginal devin frecvente, afectând semnificativ calitatea vieții. Cu toate acestea, rușinea și teama de a discuta despre aceste probleme le determină pe multe să evite vizitele la medic, agravând simptomele și limitându-le viața socială.

Conform datelor Medicover, peste 60% dintre femeile care s-au prezentat la specialiști în ultimii ani au avut afecțiuni din sfera uro-ginecologică, majoritatea fiind la menopauză. Este îngrijorător faptul că 80% dintre acestea au raportat simptome precum durere în timpul actului sexual sau infecții vaginale recurente. Problema devine și mai acută în cazul incontinenței urinare, unde incidența poate ajunge la 70% în jurul vârstei de 60 de ani. Deși o problemă larg răspândită, multe femei aleg să sufere în tăcere, în loc să ceară ajutor.

Rușinea care costă sănătate

Studiile arată că multe femei renunță la vizitele anuale la medic după instalarea menopauzei. Motivele sunt complexe: de la creșterea toleranței la durere, la rușinea asociată cu simptomele uro-genitale. Însă această amânare poate avea consecințe serioase, agravând afecțiuni ce ar putea fi tratate eficient în stadii incipiente. În plus, riscul de boli oncologice crește semnificativ după vârsta de 50 de ani, iar diagnosticul precoce este esențial.

„Perioada de pre şi post menopauă vine cu un spectru vast de probleme uro-ginecologice ce impacteaă substanțial calitatea vieții şi starea mentală a pacientelor. Am observat că dacă în perioada premergătoare menopauzei numeroase femei vin la medic, după instalarea menopauzei multe dintre ele renunță la vizitele anuale, motivele fiind legate de ruşine şi de creşterea toleranței la durere şi disconfort. După 50 de ani creşte şi frecvența apariției afecțiunilor oncologice din sfera ginecologică, de aceea depistarea precoce a acestor afecțiuni este importantă, spune Dr. Iosif Niculescu, medic chirurg ginecolog, în cadrul Departamentului de uro-ginecologie al Centrului de Sănătate a Femeii Medicover Mediplus, lansat astăzi.

Pentru multe femei, tratamentele moderne, inclusiv cele chirurgicale minim invazive, oferă o șansă la o viață normală. Aproximativ 25% dintre paciente necesită intervenții pentru incontinența urinară sau alte probleme pelvine. Cu toate acestea, tratamentele conservatoare rămân o opțiune valabilă, mai ales pentru pacientele care nu pot fi operate. Abordările multidisciplinare, ce includ recuperare fizică și consiliere pentru schimbarea stilului de viață, sunt esențiale pentru o recuperare completă.

Rușinea de a merge la medic costă sănătate

Experiențele femeilor care au ales să își trateze problemele uro-genitale sunt un semnal de alarmă pentru cele care încă ezită. Incidentele stânjenitoare care apar în momente speciale din viață pot fi evitate, iar intervențiile rapide și eficiente pot aduce o îmbunătățire semnificativă a vieții. Pacientele care au beneficiat de tratamentele minim invazive au raportat o recuperare rapidă și o îmbunătățire vizibilă a stării de sănătate.

„Am ajuns să evit să ies din casă”

Elena, 65 de ani, povestește cum problemele de incontinență urinară au început să îi afecteze viața socială: „La început era doar o senzație de disconfort, dar în timp a devenit mai greu de controlat. Am început să evit să ies din casă, să merg la evenimente de teamă că nu voi găsi o toaletă în apropiere. Nu voiam să le povestesc prietenelor sau familiei despre asta. Până la urmă, am decis să consult un specialist, iar soluția a fost o intervenție chirurgicală minim invazivă. Recuperarea a fost rapidă și viața mea socială a revenit la normal.”

„Uitam ce înseamnă să nu simt durere”

Mirela, 57 de ani, descrie cum uscăciunea vaginală și durerea în timpul actului sexual i-au afectat relația cu soțul: „Am început să evit momentele de intimitate pentru că știam că o să doară. Nu mai discutam despre asta, pentru că îmi era rușine să recunosc că am o problemă. Am citit despre tratamente moderne și am mers la o consultație. După ce am urmat o terapie de rehidratare vaginală și alte tratamente conservatoare, diferența a fost enormă. Acum, mă simt din nou eu însămi.”

„Incidentul de la petrecerea familiei m-a făcut să realizez că nu mai pot amâna”

Doamna D.N., în vârstă de 58 de ani, povestește despre momentul stânjenitor care a determinat-o să caute ajutor: „La botezul nepotului meu, m-am simțit atât de bine încât m-am hotărât să dansez. În timp ce dansam, am realizat că pierd urină. Mă confruntam de ceva vreme cu aceste probleme, dar nu la mișcări obișnuite, doar la tuse sau strănut. Îmi era rușine să merg la medic. După acest incident, fiica mea mi-a făcut o programare și am ajuns să fiu operată. După intervenția minim invazivă, problema a dispărut.”

„Am crezut că nu mai e nimic de făcut după 70 de ani”

A.I., în vârstă de 72 de ani, vorbește despre cum a reușit să își recapete viața socială activă după o intervenție pentru prolaps genital: „După pensionare, voiam să călătoresc și să petrec mai mult timp cu prietenele. Dar incontinența și senzația de corp străin mă făceau să stau mereu în apropierea unei toalete. Când am început să am infecții urinare tot mai dese, mi-am dat seama că trebuie să fac ceva. După intervenția chirurgicală, m-am recuperat în două săptămâni și acum nu mai am nicio problemă. Mă bucur din nou de viață.”

„Nici măcar în vacanță nu mă simțeam liberă”

M.I., 48 de ani, povestește cum problemele de incontinență îi afectau chiar și momentele speciale: „Eram în vacanță cu soțul meu, sărbătorind 25 de ani de căsnicie. Plimbându-ne pe malul mării, am simțit cum pierd urină, deși nu făceam altceva decât să merg. În acel moment, mi-am dat seama că trebuie să fac ceva, nu mai puteam să continui așa. Am fost diagnosticată cu incontinență urinară de efort și am urmat o intervenție minim invazivă. Recuperarea a fost rapidă și am revenit la viața mea normală fără probleme.”