Rugăciunea este o formă de a comunica cu entitatea superioară, de a ne deschide inima. Spiritualitatea este o formă de a alina sufletul, iar un suflet alinat va fi în armonie cu corpul.
Mare valoare are rugăciunea și ea nu trebuie uitată mai ales în zi de sărbătoare. Rugăciunea colectivă poate face minuni atât îndreptată spre un om, cât și înspre un ideal. Iar în zi de sărbătoare mai mulți oameni se roagă, mai mulți oameni înalță un gând bun și curat spre cer.
Medicina ajută trupul, pe când religia ajută sufletul. Pot acestea să lucreze împreună, iar religia prin puterea rugăciunii să sprijine medicina? Medicul şi administratorul Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa Mircea Gelu Buta, care predă şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, afirmă că da, scrie adevarul.ro.
„Lucrurile trebuie văzute complementar. Terapiile medicale sunt completate de cele spirituale. Fiecare religie are metodele sale de terapie spirituală. Dumnezeu este în oameni şi lucrează prin oameni. Nu putem unii fără alţii, Dumnezeu te ajută prin oameni, inclusiv prin medici. Spiritualitatea ca şi complementaritate constituie o terapie”, explică Mircea Gelu Buta, desemnat de Clubul Rotary „Omul anului 2017” pentru rodnica activitate în fruntea Spitalului Județean, care l-a consacrat ca fiind „creatorul primului spital modern” din Bistrița.
Acesta mai spune că spiritualitate este foarte importantă şi în cazul bolilor terminale, când nu există nicio şansă de recuperare. Aceasta îi ajută pe bolnavi să se împace cu ideea, să trăiască cu demnitate şi în pace ultimele luni sau ultimii ani de viaţă.
„S-a constatat ştiinţific că aceste mobilizări de energie prin rugăciune îi ajută pe bolnavi. Eu am făcut nenumărate experimente alături de studenţii mei şi am văzut cum bolnavii credincioşi, pentru care se roagă grupuri de preoţi necunoscuţi s-au recuperat mai repede şi mai bine după operaţii de exemplu, decât cei pentru care nu s-a rugat nimeni. Şi perioada de boală a fost suportată mai bine de cei cu credinţă”, mai spune medicul Mircea Gelu Buta.
Mai mult, managerul spitalului bistriţean, Mircea Gelu Buta susţine că în jur de 60% dintre sutele de bolnavi observaţi care au avut parte şi de terapie spiritulă şi-au revenit mai repede. Pe de altă parte, preoţii spun că suferinţa, inclusiv fizică, îl apropie pe om de Dumnezeu şi îi „trezeşte” pe cei care au uitat de lucrurile sfinte. În cea mai neagră suferinţă, credinciosul trebuie să aibă răbdare şi credinţă.
Aceasta mai spune că oamenii credincioşi privesc boala ca pe o „atenţionare” şi ca pe un rezultat al greşelilor pe care le-au repetat, neglijând echilibrul necesar sănătăţii. „Este nevoie ca oamenii să înţeleagă că Dumnezeu le-a dat creier să gândească, suflet să simtă şi corp să acţioneze. Atât duhovnicii, cât şi psihoterapeuţii au un punct comun în ceea ce urmăresc: aducerea sufletului omenesc în starea de echilibru, armonie şi iubire”, completează Daniela Macarie.
