Rugăciune puternică ce trebuie rostită în ziua Izvorului Tămăduirii. Are puteri vindecătoare trupeşti şi sufleteşti!

În vinerea din Săptămâna Luminată, creştinii ortodocşi marchează Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare ale căre origini se află în legenda unei minuni care s-ar fi petrecut la un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit credinţei, un orb şi-ar fi recăpătat vederea spălându-se pe ochi cu apa acestuia.

Rosteşte această rugăciune puternică în ziua Izvorului Tămăduirii pentru a avea sănătate trupească şi sufletească şi pentru a fi ferit de rele.

Cântarea 1

Glasul 1

Irmosul

Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născă­toare, dându-mi darul cuvântu­lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă.

Cântarea a 3-a

Irmosul

Luminat şi sfânt locaş ai Stă­pânului tuturor te ştiu pe tine, Fecioară, şi izvor de nestricăciune, care ai izvorât pe Hristos, apa din care ne adăpăm.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Cât de mare dar ai dat împăra­tului, Izvorule şi Stăpână, sfărâ­mând prin apă tăria cea înfricoşătoare a pietrei, care oprea cu dureri cumplite scurgerea udului.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Dar neîmpuţinat curge din tine, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorând din belşug; cu ajutorul tău cei şchiopi umblă, mulţimea celor leproşi se curăţeşte şi de­monii se înăbuşă.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Tuturor credincioşilor le îm­părţi vindecare: împăraţilor şi popoarelor, sărmanilor şi ocârmuitorilor; săracilor şi bogaţilor, revărsându-le apa îndeobşte, Izvorule, ca pe un leac fără deosebire.

Cântarea a 4-a

Irmosul

Cu adevărat mai mult decât nisipul şi decât picăturile ploilor au crescut mulţimile mi­nunilor izvorului tău, Fecioară, care neîncetat curg din belşug peste tot pământul, tămăduind degrab pe tot cel ce zace de boală grea.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Apă din izvorul tău, Stăpână Fecioară, s-a turnat peste sânul cel ros de răni chinuitoare al femeii; şi îndată au încetat, prin stropire, durerile cele de moarte şi a cunos­cut că s-a tămăduit de boala ei.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

De neînţeles şi mai presus de fire este cu adevărat ceea ce s-a făcut prin tine, Născătoare de Dumne­zeu. Că apa izvorului tău se face tămăduire alungătoare de bolile cele pricinuitoare de moarte, ceea ce firea cu adevărat niciodată nu a văzut.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Neîncetat mă omoară vrăjmaşul cu aţâţările desfătărilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Izvorule; nu mă trece cu vederea, ci apucă înainte, ajutătoarea cea grabnică, şi din cursele lui mă izbăveşte, ca necurmat să te mă­resc pe tine, cea mult lăudată.

Cântarea a 5-a

Irmosul

Grăite fiind cele cu adevărat minunate ale izvorului tău, Curată Fecioară, umplu de uimire cugetul oamenilor; căci s-au făcut peste fire, sfinţind pe toţi credincioşii.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Grăit-au despre darul tău lâna, mana şi Siloamul şi stânca din care a ţâşnit apă, foişorul lui Solomon, apele Iordanului şi fântâna samarinencii.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Picăturile izvorului tău, Curată Fecioară, şi pe un mort au înviat, lucruri mai presus de cuvânt şi de pricepere! Că toate ale tale, Prea­curată, biruiesc judecata ome­nească.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Vindecă patimile mele, Fecioară, ceea ce ai uscat izvorul scurgerii de sânge, frigurile şi fierbinţeala aprinderii şi boala ofticei, oprirea udului şi curgerea pântecelui.

Cântarea a 6-a

Irmosul

Cuvintele cântării te laudă pe tine, curată, ca pe ceea ce eşti cu adevărat izvor; că ai născut mai presus de cuvânt pe Adâncul înţelepciunii, pe Cel ce a spânzurat norii în văzduh şi pământul pe ape.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Împiedicat-ai prăbuşirea scă­rilor, care ameninţa cu zdrobirea pe zugravii de acolo, o, Izvorule preasfânt, mântuind şi pe popor de cutremur, când s-a dărâmat locaşul.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Pântecele cel mai înainte sterp din pricina nerodirii l-ai dezlegat în chip vădit, prin apa izvorului tău; că tu ocroteşti şi naşterile de prunci, ca ceea ce ai născut pe Stă­pânul a toate, rămânând fecioară.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Nici cuvântul, nici mintea, nici limba nu izbutesc să laude naşte­rea ta, curată! Ci neputincioase sunt şi se ruşinează faţă de tine şi înţelepciunea filozofilor şi măies­tria ritorilor.

Cântarea a 8-a

Irmosul

Dumnezeiască şi sfântă apă izvorăşte izvorul tău, Fecioară. Căci curgerea idropicilor o opreşte degrab cu dumnezeiasca chemare a harului. Pentru aceasta te cinstim, Izvorule, în veci.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Să lăudăm toţi, cu înţelepciune, apa cea sfântă şi de viaţă izvorâtoare; că pornirea nădufului pe loc o opreşte şi liberă o face spre răsuflare. O! minunile tale, Curată Născătoare de Dumnezeu!

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Ce gură va lăuda minunea naş­terii tale, Prealăudată? Dar şi ce minte ar putea să privească izvo­rul minunilor tale şi în cuvinte să-l preaslăvească? Nu este cu putinţă firii să laude cele ale tale.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Toată puterea morţii asupra ta s-a nimicit în întregime, împără­teasă şi Doamnă! Că tu ai izvorât pe împăratul, pe Viaţa cea fară de moarte, pe Hristos, Apa şi Mana, în veci.

Cântarea a 9-a

Irmosul

Apa izvorului tău covârşeşte toate apele, Fecioară curată, dăruind, la vedere, izbăvire de boli cumplite şi sufletelor toată tăria, ca una ce se varsă mai presus de fire.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Ca pe o izbăvire de boli, vedem toţi acest nou Siloam al izvorului tău, Fecioară; că orbul a luat vedere şi toţi dobândim, neîncetat, sănătate şi viaţă.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Cei ce căutaţi sănătate, alergaţi la izvor! Căci Curata Fecioară să­lăşluieşte în apă. Saltă şi te bucură, mulţime a credincioşilor, precum se cuvine, că vei avea în sfântul locaş împlinirea cererilor.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Înălţatu-s-a mai presus de ce­ruri apa izvorului tău şi cu curge­rile ei a străbătut adâncurile pământului; aceasta este ambrozie a sufletului, nectar al credincioşilor, mierea cea din piatră şi împărtă­şirea de mană.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Veseleşti, Fecioară, pe credin­cioşi mai presus de fire, izvorând har din izvorul cel veşnic, dându-le lor putere asupra vrăjmaşilor, bi­ruinţă pururea, sănătate şi pace şi plinirea cererilor.

SEDELNA glasul al 8-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul…

Pe Fântâna cea pururea nese­cată şi înviorătoare, pe Dumne­zeiescul Izvor din care ţâşnesc şuvoaie de apă, cu un glas să-l lăudăm cei ce îi cerem darul; că în fiecare zi curge şi arătând tămă­duirile măcar ca pe curgerile râu­rilor.

Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem cu credinţă din Izvor pu­tere neîmpuţinată şi cu adevărat fără de moarte, care rourează arătat inimile celor binecredincioşi; şi cu buzele să grăim: Tu eşti mângâierea credincioşilor.