Rugăciune către Sfinții Chir și Ioan pentru vindecarea de boli trupești, mintale și sufletești

Sfinții Mucenici Chir și Ioan sunt pomeniți de Biserica, în fiecare an, pe 31 ianuarie. În data de 28 iunie creștinii ortodocși fac pomenirea mutării sfintelor moaște ale celor doi sfinți de la Canopos la Manutin.

Sfinții Chir și Ioan au pătimit pentru Hristos în vremea împăratului Diocletian (secolul al IV-lea). Amândoi îngrijeau bolnavii, fără să primească vreo recompensă.

Cine au fost Sfinţii Chir şi Ioan

Sfinții Chir și Ioan au trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, potrivit crestinortodox.ro.

Sfântul Chir îi sfătuia pe bolnavii care veneau să-i ceară să-i vindece că trebuie să se ferească de păcate întrucât acestea sunt sursa bolilor. În timpul persecuției împotriva creștinilor, declanșată de împăratul Dioclețian (284-305), Chir ajunge în Arabia unde se călugăreşte, iar Ioan pleacă la Ierusalim.

Dar pentru că primește de la Dumnezeu darul facerii de minuni, Chir renunţă la practica medicală. Va continua, însă, să vindece bolnavii, dar nu cu medicamente, ci cu rugăciuni.

Auzind de minunile pe care le făcea acesta, Ioan merge să-l cunoască. Cei doi se împrietenesc și îi conving pe mulţi să nu-şi lepede credința în Hristos. Din acest motiv, în ziua de 31 ianuarie, li se taie capetele.

Creștinii au luat trupurile lor și le-au îngropat în biserica Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu. În vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450), Sfântul Chiril, patriarhul Alexandriei (412-444), a dus moaștele Sfinților Mucenici Chir și Ioan în satul Manutin.

Rugăciune către Sfinţii Chir şi Ioan

Sfinților Mucenici și Doctori fără de arginți, făcătorilor de minuni Chir și Ioan, cei ce, călăuziți de Duhul Sfânt, ați lepădat toată grija pământească şi ați slujit Împăratului ceresc spre viaţa cea nemuritoare, primiți această puţină rugăciune a noastră!

Nu suntem vrednici să mulţumim pentru binefacerile voastre, nu avem sârguinţă care să ne apropie de dragostea lui Dumnezeu şi nici fapte bune către aproapele nostru, care să ne aducă îndurare. Dar, ştiindu-vă grabnic apărători ai creştinilor, către voi îndrăznind, cerem cu stăruinţă: Vindecați rănile sufletelor și ale trupurilor noastre, Sfinților, că greu pătimim, şi izbăviți-ne de ispitele şi de primejdiile cu care vrăjmaşul ne îngrozeşte.

Rugați-vă Stăpânului tuturor să ne ierte păcatele şi să ne dăruiască luminare minţii și inimii noastre, călăuzire la ceas de nedumerire, sprijin în lucrarea faptelor bune, spor în credinţă, pace, sănătate şi ajutor în toate cele bune, pentru ca, prin mijlocirile voastre, să ne facem vrednici Împărăţiei cerurilor, slăvind pe Treimea Cea nedespărţită în vecii vecilor.