România, repetentă la tratarea bolii secolului. Cancerul mamar nu trebuie să fie o condamnare

Tratarea acestei maladii presupune un complex de acțiuni: diagnostic corect și rapid, acces la tratamente, susținere psiho-emoțională a pacientului și educarea societății. România stă prost la toate aceste capitole

Gabriel Fereșteanu

Peste 1,7 milioane de cazuri noi de cancer sunt descoperite pe glob în fiecare an. Dintre acestea, între 5-10% sunt în stadiul final, metastază. „Pe primele două locuri în topul cauzelor de deces, în lume, sunt cancerul de plămâni și cancerul mamar”, confirmă Katalin Boer, medic oncolog, de la Spitalul Sfânta Margareta din Budapesta, absolvent al Facultății de Medicină de la Târgu Mureș (promoția 1986). La femei, cancerul la sân este cea mai este cea mai frecventă cauză de deces din Europa. Pe glob, sunt descoperite anual peste 464.200 de noi paciente, iar dintre acestea 131.260 mor. De asemenea, este unul dintre cele mai costisitoare tipuri de cancer din Europa, costă peste 15 bilioane de euro/an, conform Pfizer Oncology. La noi, la români, principala problemă e că diagnosticul este pus târziu, în stadii avansate ale bolii, când speranța de viață este scăzută. Dar nici nu avem acces la toate tratamentele de ultimă generație disponibile, susținerea psiho-emoțională este slab reprezentată, aproape inexistă, iar românii asociază diagnosticul de cancer metastatic cu moartea rapidă, în cel mult două- trei luni, conform celui mai recent sondaj IMAS.

Diagnosticarea precopce, pasul esențial

La evenimentul „Cancerul la sân”, desfășurat recent la Praga, cei mai buni specialiști din lume au discutat aplicat despre pașii care trebuie urmați pentru susținerea cât mai bună a pacienților diagnosticați cu cancer mamar. Un prim pas, diagnosticarea precoce. În funcție de cât de repede ești diagnosticat, tratamentele aplicate diferă, iar speranța și calitatea vieții sunt sporite. Avansul științific în oncologie, din ultimii 20 de ani a fost imens. Regula pentru cancerul mamar, descoperit în stadii incipiente, este supraviețuirea.

În Cehia, pacienții nu plătesc nimic

Thomas Svoboda, care este medic la departamentul Oncologie și Radioterapie de la Spitalul Universitar din Praga, a subliniat că pacienții din țara sa nu plătesc niciun ban pentru tratamentele oncologice, motiv pentru care îi consideră norocoși. „Rata de supraviețuire a femeilor diagnosticate cu cancer mamar a crescut la noi în țară, inclusiv pentru cele diagnosticate în faza a IV-a”, a explicat el. „Din păcate, în România, din cele 62 de medicamente disponibile pentru cancer (în general), doar 7 sunt compensate”, spune doctorul Marius Geantă, preşedintele Centrului pentru Inovaţie în Medicină.

Pacienții au nevoie de atenție și suport moral, nu doar de tratamente

O femeie diagnosticată cu cancer la sân, în stadiul 4, are nevoie de atenție și îngrijire la fel ca orice alt pacient cu același diagnostic, în stadii mai puțin avansate. Recent, s-a recunoscut această nevoie, iar știința a descoperit tratamente inovatoare. Se așteaptă o creștere ratei de supraviețuire și în cazul acestor paciente. La nivel mondial, spre deosebire de situația actual din țară, specialiștii și organizațiile nonguvernamentale și-au dat mână și luptă împreună pentru calitatea vieții pacienților. „Conceperea unui sfârșit frumos, pentru orice pacient cu cancer, este o reușită pentru orice medic”, spune Julie R. Gralow, de la Universitatea din Washington. Conștienți că pacienții din acest stadiu au un timp limitat, dar și familii și vieți de continuat, lupta specialiștilor în domeniu este pentru găsirea celor mai bune metode care să ușureze sfârșitul.

Calitatea vieții contează

Pe lângă accesul la toate tratamentele și studiile clinice, medicii sunt preocupați de înțelegerea nevoilor pacienților. Cu toate că la noi componenta paliativă nu prezintă un interes prea mare, aceasta influențează decisiv calitatea vieții unei femei diagnosticate cu cancer mamar metastatic. „Trebuie să înțelegem că le-a ră- mas puțin timp, iar datoria lor este să- și continuie viețile. Trebuie să fie un sfârșit demn și fără multă durere. Sunt speriați, dar noi putem să îi ajutăm. Au nevoie să fie educați, atât ei, cât și publicul. Au nevoie de suportul familiei și al societății. Trebuie să le răspundem întrebărilor și să împărtășim cu ei toate informațiile pe care le avem. Toți sunt măcinați de o singură întrebare: „Cum voi muri?” , explică Esra Urkmez, reprezentant al organizației nonguvernamentale „Danseză cu cancerul”. La Conferința Europeană a Cancerului la sân, ediția a X-a, din Amsterdam, s-a prezentat un raport care indică că la nivelul a cinci state europene, între 22-42% dintre cetățenii europeni stigmatizează femeile cu cancer la sân metastatic.