Persoanele care renunţă să consume apă de la robinet şi beau doar apă îmbuteliată se expun, pe termen lung, unui risc major pentru sănătate: carenţa de magneziu. Aceasta poate provoca o gamă largă de simptome neplăcute şi este adesea dificil de diagnosticat.
Balonare, senzaţie permanentă de oboseală, tulburări de somn, dureri musculare şi articulare, ameţeli, greaţă, palpitaţii – toate sunt simptome ce pot fi provocate de o carenţă cronică de magneziu. Dar, din cauză că aceste simptome sunt nespecifice, putând fi semne ale mai multor boli, medicilor le poate fi greu să identifice drept cauză a acestora o lipsă de magneziu, cu atât mai mult cu cât ele pot afecta persoane cu un regim de viaţă aparent foarte sănătos.
Magneziul este virtual pentru sănătate, el intervenind într-o mulţime de procese fiziologice, de la reglarea ritmului cardiac şi a tensiunii arteriale până la menţinerea sănătăţii oaselor.
Doza zilnică recomandată este de 320 mg pentru femei şi 420 mg pentru bărbaţi – doze care pot fi uşor obţinute dintr-o alimentaţie variată, care să conţină legume cu frunze verzi, cereale integrale, fructe oleaginoase (nuci, alune) şi carne.
Printre simptomele carenţei se numără: agitaţie, anxietate, tulburări de somn, greaţă şi vomă, aritimie, spasme ale muşchilor, slăbiciune musculară, fragilizarea unghiilor, „sindromul picioarelor neliniştite” şi, în cazuri grave, chiar convulsii.
Ceea ce este şi mai îngrijorător este faptul că dietele moderne de tip occidental nu numai că sunt destul de sărace în magneziu (deoarece, după cum explică specialiştii, agricultura intensivă a dus la sărăcirea în magneziu a solurilor), dar contribuie şi la îndepărtarea lui activă din organism.
Consumul de cafea, alcool, cereale rafinate şi zahăr stimulează îndepărtarea magneziului din organism, prin funcţia rinichilor.
În plus, tot mai mulţi occidentali renunţă la o sursă semnificativă de magneziu – apa de la robinet -, consumând doar apă îmbuteliată, care are adesea un conţinut mult mai mic din acest element.
Şi unele medicamente pot duce la apariţia sau agravarea carenţei de magneziu; printre acestea, se numără unele din clasa inhibitorilor pompei de protoni, cum sunt unele medicamente folosite pentru tratarea arsurilor gastrice şi a bolii de reflux gastroesofagian.
Lipsa de magneziu este destul de greu de diagnosticat, deoarece simptomele sunt adesea nespecifice, iar analizele de sânge nu sunt mereu concludente, de vreme ce doar 1% din magneziul din corp se găseşte în sânge, restul aflându-se în oase şi muşchi.
