Responsabilitate socială versus Iresponsabilitate
Odată cu noile măsuri de relaxare care au fost implementate începând cu 15 mai 2020, înseamnă că și noi și Suedia am ajuns în același punct: deschiderea restaurantelor cu respectarea distanțării sociale, reluarea activităților sportiv-recreative în aer liber, etc. Practic, la noi și alte societatăți ”civilizate” a fost nevoie de o etapă în plus, respectiv ”un pumn în gură” sau academic vorbind, etapa restricțiilor dure, ca să ajungem în același punct de destinație.
Pe perioada măsurilor restrictive impuse pe fondul pandemiei am vazut și cazuri de responsabilitate socială (solidaritatea persoanelor fizice și juridice care au ajutat la achiziționarea aparatelor medicale din spitale) versus cazuri de iresponsabilitate (violențe in diferite orașe ale țării și multe altele, etc).
Am vazut totodată o țară care a ales să se comporte diferit față de toate celelalte țări, astfel că in timp ce surorile ei din Europa își inchideau rând pe rând granițele, Suedia a ales să nu impună măsuri de carantină și să țină deschise școlile, grădinițele și restaurantele. Și în pofida cârcotașilor care au pus la îndoială măsurile luate de guvernanții acestei țări, Suedia a reușit să limiteze transmiterea virusului sub 1%.
M-am tot întrebat cum a reușit Suedia o astfel de performanță?! Apoi am înțeles că este vorba de responsabilitate socială la nivel de societate (nu unul, doi, trei ci majoritatea populației; nu toți, că au și eu ”uscături”). Așadar, în Suedia NU a fost nevoie de impunerea unor măsuri restrictive prin declararea unor ordonanțe militare, urmate de aplicarea unor amenzi pentru respectarea cerințelor privind limitatea răspândirii virusului. Suedezii au respectat de bună voie recomandările făcute și au înțeles că este in interesul și beneficiul lor să le respecte.
Cum a fost în România? Dacă vă mai amintiți, prima Ordonanță a fost cu titlu de recomandare. Să fim serioși, a respectat-o cineva? Evident că nu. De aceea, a fost nevoie de implementarea unor masuri mai dure pentru că românii (la fel ca și ceilalti, de altfel) nu au respectat în niciun fel recomandările; dacă le-ar fi respectat, nu s-ar fi ajuns la implementarea unor masuri atât de restrictive și nu auzeai mașina de poliție în fiecare seară solicitând respectarea acestora.
Ce a fost diferit în Suedia față de celelalte țări?
În Suedia, autoritățile publice au făcut niște recomandări și au rămas la nivelul recomandărilor pentru că oamenii au fost suficient de responsabili să le respecte. Da, știu, probabil îmi veți spune că au mai mult respect față de guvernanții lor care le reprezintă mai bine interesele. Foarte adevărat! Ei la nivel personal și de societate sunt suficient de responsabili să-și apere interesele personale. Noi ca și indivizi, avem curajul să ne manifestăm nemulțumirea doar când suntem în spatele unui telefon sau calculator (mai ales pe rețelele de socializare), eventual pe la vecini sau în fața porții, dar nu luăm nici o măsură când drepturile ne sunt încălcate. Să ne ințelegem, NU sunt adepta manifestărilor stradale, cel puțin nu acum când există atât de multă tensiune ca urmare a izolării timp de 2 luni și nu ar ajuta cu nimic. Dar poate ar trebui să învățăm să ne arătăm nemulțumirea în mod pașnic. Ați văzut cum și-au arătat cadrele medicale belgiene nemulțumirea față de guvernanții lor? În momentul în care au trecut mașinile de protocol, toate cadrele medicale au întors spatele. Și acest filmuleț a făcut înconjurul lumii…
Revenind la strategia suedeză, aceasta s-a bazat pe încrederea că oamenii ”vor acționa responsabil și culmea, în majoritatea cazurilor exact asta s-a întâmplat: 30% din forța de muncă a Suediei a lucrat de acasă iar deplasarea cu transportul public a scăzut cu 60%”.
E fără putință de tăgadă că Suedia ”a dat clasă” celorlalte surori din Europa prin responsabilitate socială manifestată printr-un grad înalt de maturitate emoțională la nivel de societate. Cum spuneam, am ajuns în acelasi punct, unii cu pumnul în gură, alții de bună-voie.
Cum va fi mai departe? Noi vom da dovadă de responsabilitate socială sau nu?!
Întrebarea este dacă vom ști să profităm de aceste măsuri de relaxare ca să ne facem viața mai frumoasă sau până la sfârșitul anului ne vom întoarce la noi masuri restrictive pentru că în scurt timp vom uita repede lecția și ne vom întoarce la îmbulzeală, aglomerație, încrâncenare?! Vom da dovadă de responsabilitate socială sau nu?!
Va mai fi nevoie de un ”pumn în gură” sau suntem suficienți de înțelepți să înțelegem că distanțarea socială NU înseamnă distanțare emoțională și că putem să ne adaptăm din mers noilor reguli de conviețuire socială, indiferent că ne place sau nu, sau indiferent că suntem de acord cu ele sau nu?!
Eu îmi doresc să fim înțelepți pentru că doar așa vom merge mai departe fără derapaje foarte mari și, în acest fel, nu ne vom lovi singuri cu stângul în dreptul pentru că impunerea unor noi condiții restrictive înseamnă amplificarea unei crize sociale și economice pe care o putem diminua fiecare făcând ceea ce trebuie. Specialiștii financiari vorbesc de o posibilă criză care se va resimți mai mult sau mai puțin în toate țările lumii. Însă, cu siguranță, în Suedia criza va lovi mai puțin pentru că economia ei a mers în continuu și nu a fost întreruptă pe perioada pandemiei.
În concluzie, pentru că în Romania economia a fost oprită în cea mai mare parte, ea trebuie repornită iar repornirea nu se face stând ci muncind de oriunde, chiar și de acasă, pentru că atitudinea este totul: responsabilitate socială înseamnă că e nevoie să facem eforturi de adaptare pentru a munci în noile condiții aduse de criza sanitară cauzată de coronavirus.
Beatrice Enachescu este inițiatorul proiectului Viața la Prezent, fiind de profesie Psiholog si Psihoterapeut și un cunoscut Trainer si Speaker Motivațional. Are o experiență vastă în domeniul Dezvoltării personale, Comunicării și Dreptul Afacerilor. Este membru al Baroului București, membru al Colegiului Psihologilor din România și membru al Asociației de Hipnoterapie si Psihoterapie cognitiv-comportamentală, are formări complementare în terapia schemelor cognitive și terapia sistemică de cuplu și familie.
