Remediile amare ne sunt de folos în tratarea multor afecţiuni pentru care nu se cunosc leacuri mai bune. Considerate adevărați catalizatori ai sănătății, anghinarea, pelinul, țintaura, cicoarea, păpădia, rostopască și gențiană sunt cele mai cunoscute plante amare.
Aceste plante stimulează secreția biliară, accelerează digestia și ard grăsimile. Denumite şi tonice amare datorită capacităţii lor de a stimula procesele din organism, plantele amare drenează ficatul şi fierea, asigurând un proces de detoxificare extrem e eficient.
Remediile amare se bucură, totodată, de reputaţia de a ajuta la eliminarea convingerilor și ideilor false care conduc, în cele din urmă, la boală.
Practic, nu se poate vorbi în medicina naturistă de un proces de dezintoxicare complet în care să nu fie folosit gustul amar.
Pelinul e un remediu contra efectelor sedentarismului și pentru combaterea atoniei digestive.
Printre compuşii activi ai pelinului se numără uleiul esenţial, flavonoidele, lignanii, lactonele sesquiterpenice şi acizii fenolici.
Circa 35% din uleiul esenţial este compus din tujonă, substanţă toxică, dacă este administrată în exces.
Pentru eliminarea oxiurilor, unul dintre cele mai bune remedii este pelinul alb. Se foloseşte sub formă de infuzie, pulbere sau tinctură. Spălăturile vaginale cu ceai de pelin sunt foarte eficiente în tratarea mâncărimilor.
Pelinul comun stimulează măduva spinării, fiind recomandat în congestia cerebrală. Fiind un foarte bun tonic cerebral.
Este uneori eficient şi în caz de somnambulism. Uleiurile volatile ale pelinului îl recomandă în creşterea apetitului, acesta favorizând producerea de suc gastric.
Preparat sub formă de infuzie şi consumat înaintea meselor principale sau sub formă de pulbere, câte 2-5 g/zi, pelinul este un remediu împotriva anorexiilor convalescentilor și în dispepsii cu constipații.
Preparatele pe bază de pelin mai sunt indicate în cazurile de viermi intestinali, pentru vindecarea ulceraţiilor, în reumatism, febră, infecţii, candidoză şi hemoroizi.
Pelinul nu este recomandat femeilor gravide sau celor care alăptează şi nici persoanelor cu infecții intestinale sau boli nervoase.
Excesul de pelin e toxic, da agitație, halucinații, amețeli, pierderea cunoștinței, grețuri, tulburări gastro-intestinale, convulsii. Pelinul nu se administrează mai mult de două săptămâni.
