Din cuprinsul articolului
Indiferent de boala pe care o are copilul, regula de bază pe care trebuie s-o ai în minte este că medicul pediatru este cel mai indicat pentru a recomanda medicamentele de care micuţul are nevoie.
Dacă medicul este plecat sau nu ai cum să ajungi la el, ar trebui să-l întrebi cel puţin la telefon ce medicament ar fi cel mai bun pentru boala copilului tău, înainte de a-i da ce consideri tu ce cuviinţă. Regula este valabilă inclusiv în situaţiile în care este vorba de produse pe care scrie că se eliberează fără prescripţia medicului. Aşa că încearcă să păstrezi o legătură cât mai strânsă cu medicul pediatru, care trebuie să devină un fel de membru al familiei, mai ales în perioada în care copilul este mic. Cere-i un număr de telefon la care să-l poţi suna de câte ori este nevoie.
Specialiştii susţin că în niciun caz nu trebuie să consideri copilul un adult în miniatură şi să-i dai medicamentele în funcţie de asta. Copiii au un echilibru extrem de fragil şi trec mult mai uşor decât adulţii de la starea de sănătate la o stare de boală gravă şi invers. În plus, dacă ai în cap ideea că mai multe medicamente înseamnă că micuţul se va vindeca mai repede, renunţă la ea. Niciodată să nu-i dai copilului o cantitate mai mare de medicamente decât cea recomandată pe prospect. Chiar dacă are o răceală severă, o infecţie a urechii sau febră, mai multe medicamente nu înseamnă că se va face bine. Dozele recomandate se bazează pe cantitatea de medicamente care este sigură pentru copilul respectiv (în funcţie de vârsta şi de greutatea lui), şi nu pe gravitatea bolii.
În domeniul medicamentelor în general nu este bună decât o singură regulă: regula minimului necesar, cu atât mai mult în cazul copiilor. Cu siguranţă însă, micuţul tău se va face bine dacă îi vei da medicamentul potrivit, în doza potrivită. Cum să faci însă asta?
În funcţie de particularităţile medicamentelor, există două modalităţi de abordare. Pe de o parte, la unele medicamente doza se ajustează în funcţie de greutatea copilului (este vorba de aşa numita administrare per kilogram corp) şi există o a doua situaţie, pentru medicamente care se dau în anumite doze în funcţie de limita de vârstă, până la 3 ani o doză, între 3 şi 10 ani altă doză etc.
Foarte multe dintre medicamentele pentru copii se dau per kilogram corp (pentru majoritatea copiilor sub doi ani, doza de medicamente se stabileşte în funcţie de greutatea acestora şi nu ţine cont de vîrstă). Asta înseamnă că trebuie să ştii greutatea copilului, care se înmulţeşte cu acea doză şi iese doza zilnică care se împarte în trei sau patru prize, în funcţie de medicament. Pentru a-i afla greutatea, poţi să-l cântăreşti chiar pe un cântar pentru adulţi, dacă nu ai unul special pentru copii sau dacă copilul a depăşit numărul de kilograme pe care îl poate indica un cântar clasic. Pentru a-l cântări, stai cu copilul în braţe pe cântar şi din greutatea care este afişată scade greutatea ta. Astfel vei afla care este greutatea copilului.
O altă particularitate o reprezintă medicamentele lichide. În funcţie de compoziţia acestora unele trebuie agiate înainte de folosire, iar altele nu. Medicamentele lichide sunt de fapt nişte amestecuri de substanţe. La unele, substanţele componente se amestecă perfect unele cu altele şi ies nişte soluţii. În astfel de situaţii nu este nevoie să le agitaţi. În cazul altor medicamente, substanţele componente nu se dizolvă unele în altele şi atunci rezultă nişte solvenţi care în timp se depun pe fundul flaconului. Acestea trebuie agitate înainte de folosire pentru a se omogeniza lichidul ce se dă copilului pentru că altfel diferă cantitatea de substanţă activă de la o doză la alta. Dacă uitaţi să agitaţi medicamentul, acesta nu va avea efectul pe care ar trebui să-l aibă. Consecinţele asupra sănătăţii copilului depind şi de rolul pe care îl are substanţa solidă din respectivul produs. Dacă aceasta este partea activă din medicament, situaţia poate fi chiar periculoasă, însă foarte rar este vorba de astfel de situaţii. Pe aceste medicamente trebuie să scrie obligatoriu “A se agita înainte de folosire”.
Pentru a fi sigură că îi dai copilului cantitatea adecvată din medicament, citeşte cu mare atenţie prospectul produsului, atunci când îl cumperi, înainte de a-l da copilului şi când stabileşti cât îi dai. Dacă nu înţelegi instrucţiunile, cere-i farmacistului sau pediatrului să ţi le explice.
O modalitate prin care te poţi asigura că îi dai cât are nevoie este să ai la îndemână un instrument potrivit. Adică nu folosi linguriţa de bucătărie, ci una cu dozaj special sau o seringă specială marcată pentru astfel de scopuri. În cazul copiilor foarte mici, seringile sunt mai bune decât linguriţele, pentru că astfel eşti sigură că dai copilului întreaga cantitate de medicamente şi o înghite mai uşor.
Nu de puţine ori copiii nu vor să ia medicamentele, mai ales dacă nu au un gust prea bun. Dacă acesta este şi cazul tău, încearcă să adaugi puţin zahăr sau suc în respectiva seringă sau linguriţă. Nu pune medicamentul în sticla cu lapte sau cana cu suc. Dacă copilul nu va bea tot lichidul, nu va lua doza de medicamente potrivită.
Dacă copilul este suficient de mare ca să consume mâncare solidă, îi poţi cere pediatrului să-ţi recomande acelaşi produs sub formă de tabletă, pe care o poţi amesteca cu puţin iaurt sau cu suc de mere.
Nu-i spune copilului că medicamentul pe care i-l dai este o “bombonică”. S-ar putea ca la început să-l ia mai uşor, însă o astfel de tehnică poate fi periculoasă. Dacă copilul ajunge lângă respectivul medicament şi nu eşti atentă, se poate hotărî să-l “deguste” înainte de a-l putea împiedica.
Atunci când pe prospectul produselor nu scrie nimic, în general nu are importanţă când se administrează medicamentul. Este însă preferabil să se dea după ce copilul a mâncat. În foarte puţine cazuri, medicamentele trebuie date înainte de masă, pentru că alimentele întârzie absorbţia componentelor produselor farmaceutice în organism. Sunt şi medicamente care se absorb în organism mai eficient dacă sunt date cu anumite mâncăruri. Medicul pediatru şi prospectul te vor lămuri însă în această privinţă.
Tetraciclinele nu se dau la copiii mai mici de şapte ani (până la formarea dentiţiei definitive) pentru că strică dinţii, mai ales smalţul dentar, iar copiii ajung să aibă nişte dinţi coloraţi galben-brun şi foarte multe carii. În plus, administrarea tetraciclinei poate întârzia creşterea oaselor.
Un lucru foarte important în ceea ce priveşte administrarea antibioticelor este acela că tratamentul trebuie dat în întregime, chiar dacă copilul pare să se simtă bine. Acest lucru este foarte important mai ales în amigdalită, angină. În astfel de boli tratamentul trebuie să fie complet chiar dacă copilul se vindecă după prima zi de tratament, pentru că dacă angina este produsă de un streptococ (ceea ce se întâmplă frecvent), cu cât infecţiile streptococice sunt mai frecvente, cu atât există riscul de boli grave ulterioare, cum ar fi reumatismul articular acut sau nefropatia post-streptococică. Aşadar, nu uita că la copil este foarte important ca tratamentul cu antibiotice să se facă complet, adică atât cât a fost prescris de medic (o săptămână, zece zile, uneori două săptămâni, în funcţie de boală).
În general nu este bine să se administreze antibiotice dacă nu este nevoie de ele. Există riscul ca micuţul să facă diverse reacţii adverse, care sunt absurde la un medicament de care nu au nevoie. Apoi este posibil ca respectivul copil să se infecteze cu un microb chiar pe perioada tratamentului cu antibiotice şi atunci prin definiţie el se va infecta cu un microb rezistent la acel antibiotic. Într-o astfel de situaţie, infecţia va fi greu de tratat. Mai există şi situaţia în care antibioticul respectiv, dacă este unul administrat pe cale orală, poate distruge flora intestinală iar copilul face diaree (acesta este un efect advers care poate apărea şi atunci când micuţul are nevoie să ia antibiotice).
Este preferabil să nu dai copilului aspirină sau medicamente care o conţin. Aceasta poate duce la apariţia sindromului Reye, o reacţie adversă extrem de severă la aspirină pe care o pot face copii, cu mortalitate mare, ce apare atunci când aspirina se administrează în timpul unor viroze. Din fericire însă acest sindrom este extrem de rar (apare cu o frecvenţă de un caz la un milion de copii trataţi), însă este mai bine să nu se dea aspirină copiilor atunci când fac viroze, ci paracetamol. Nu presupune că medicamentele pe care le găseşti în farmacii nu conţin aspirină. Pentru mai multă siguranţă, citeşte prospectul.
O greşeală pe care unii părinţi o fac uneori este să le dea copiilor medicamente recomandate adulţilor, pe care nu există indicaţii clare în ceea ce priveşte administrarea la copii. Medicii susţin că este periculos să li se dea copiilor medicamente pentru adulţi într-o doză mai mică, pentru că li se va da o cantitate de substanţă activă mult prea mare. Dacă pe prospectul produsului nu scrie care este doza potrivită pentru un copil, nu-i da acel medicament.
Nu foarte multe: pentru situaţii în care copilul face febră pe neaşteptate sunt utile nişte supozitoare antifebrile. Nu strică să ai la îndemână şi paracetamol şi sirop expectorat. Bolile cele mai frecvente la copii sunt răcelile, virozele, stările febrile. Pentru astfel de situaţii este preferabil paracetamolul sub formă de tablete dat pe gură iar în cazul în care copilul are sub trei ani, pisat într-o linguriţă sau paracetamol sub formă de supozitoare.
Şi pentru că am vorbit de medicamentele sub formă de tablete, este bine ca acestea să se dea copiilor atunci când aceştia au suficienţi dinţi pentru a mesteca. Teoretic, orice copil care poate mesteca şi înghiţi mâncare pentru adulţi se poate descurca şi cu tabletele. Însă nu înseamnă că dacă poate să ia respectivul medicament o va şi face. Mulţi părinţi preferă să amestece pastilele cu un lichid, pentru că sunt mai simplu de administrat. Dacă nu ai mai dat copilului tablete şi vrei s-o faci, fii foarte atentă şi puneţi la îndemână un pahar sau un biberon cu apă pentru situaţia în care copilul păţeşte ceva. Multe dintre medicamentele pentru copii sub formă de tablete se dizolvă însă rapid, aşa că riscul ca micuţul să se înece este minim.
– În ceea ce priveşte modul de păstrare al medicamentelor, respectă instrucţiunile de pe prospect: nu le ţine în căldură şi fereşte-le de lumină.
– Dacă ai deschis o sticluţă cu sirop de tuse, spre exemplu, pentru a preveni alterarea conţinutului (ţinut la temperaturi ridicate, siropul se acreşte), ţine-o la frigider (în general, siropul are o cantitate de zahăr aşa de mare, încât nu permite dezvoltarea microbilor, însă este mai sigur să o păstrezi la rece).
– Specialiştii mai recomandă ca şi pastilele să fie ţinute la temperaturi joase, în frigidere.
– Încearcă să păstrezi medicamentele în ambalajul original, mai ales atunci când instrucţiunile complete nu sunt scrise pe sticla produsului.
– În cazul în care pierzi prospectul produsului, aruncă medicamentul. Nu merită să-ţi asumi riscul de a da copilului un medicament după cum îţi aduci aminte.
– Medicamentele care nu se ţin la frigider, se pot pune într-un loc uscat (în nici un caz nu le puneţi într-un dulap din baie, pentru că umiditatea nu le face bine).
– Nu în ultimul rând, ţineţi medicamentele într-un loc la care copilul să nu aibă acces.
Semnele care anunță demența încă din tinerețe. Numeroase boli dezvoltate la bătrânețe pot fi "prevestite"…
Horoscop chinezesc pentru finalul lunii noiembrie. Este o perioadă a schimbărilor și o oportunitate pentru…
Ai răcit? Poate simți deja durere în gât, dureri musculare sau tuse seacă, însă, poți…
Premiu oferit pentru EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ. Cine este dr. Șerban Dragosloveanu, omagiat la Gala Capital…
Boala epocii moderne capătă amploare. Este adevărat că adesea uităm că sănătatea noastră este cea…
Medic, despre importanța VITAMINEI D în organism! În ultimii ani, auzim și citim din ce în…