Regal de operă și balet pe scena Operei Naționale București

Între 11 și 17 noiembrie, prima scena lirică a capitalei și a României continuă să își încânte publicul cu spectacole remarcabile de operă și balet.

Această săptămână aduce unele dintre cele mai iubite opere și balete din repertoriul clasic internațional, precum Corsarul de Adam, Carmen de Bizet, Nabucco și La Traviata de Verdi.

Corsarul (de Adolphe Charles Adam) – miercuri și sâmbătă, 13 și 16 noiembrie, ora 18:30

Într-o seară magică, în lumea fermecată a vechiului Adrianopole, două suflete rătăcite se întâlnesc într-un dans plin de pasiune și obsesie. Corsarul, un balet de excepție, aduce pe scena Operei Naționale București o poveste de dragoste care îmbină două lumi aparent opuse.

Povestea începe în inima unei epoci îndepărtate, unde misterul și romantismul se contopesc într-o poveste atemporală. Konrad, un pirat curajos, stăpânit de libertatea vântului și de nesfârșitele întinderi ale mărilor, se îndrăgostește iremediabil de frumoasa Medora, o sclavă, înlănțuită într-o lume în care libertatea îi este interzisă. Pasiunea aprinsă și obsesia copleșitoare devin forțele care îi împing pe cei doi protagoniști într-un dans plin de grație și emoție. Fiecare pas, fiecare mișcare înfățișează lupta lor pentru dragoste și libertate în fața unui destin implacabil.

De aceea, povestea de iubire revelată de Corsarul a rămas, în continuu, pe gustul spectatorilor îndrăgostiți de baletul clasic de la premiera acestuia până în prezent. Corsarul lui Adolphe Charles Adam este bazat pe poemul omonim (The Corsair) de Lord Byron (1814), care l-a inspirat atât pe dramaturgul francez Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges să scrie libretul originar, cât și pe Joseph Mazilier să semneze aranjamentul coregrafic al baletului pentru premiera mondială, pusă în scenă, la 23 ianuarie 1856, de Teatrul Imperial de Operă din Paris.

Versiunea coregrafiată de Vasily Medvedev pentru Opera Națională București este o adaptare după producția realizată de Marius Petipa pentru Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg (ultima variantă coregrafică revăzută la 25 ianuarie 1899).

Carmen (de Georges Bizet) – joi, 14 noiembrie, ora 18:30

Carmen de Bizet, considerată una dintre pietrele de hotar ale producției operistice din secolul XIX, a fost inspirată de nuvela omonimă publicată, în 1845, în foileton, de Prosper Mérimée (în Revue des deux Mondes) și transformată, în 1846, în carte (ediția princeps văzând lumina tiparului la editura pariziană Michel Lévy frères).

Superba poveste spaniolă de dragoste, cu sfârșit tragic, în centrul căreia se regăsește frumoasa, temperamentala, seducătoarea și exuberanta Carmen, care radiază sexualitate și sfidare, a devenit foarte cunoscută după ce a fost adaptată, de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, în 1875, sub formă de libret, pentru opera compusă de Georges Bizet. Carmen este fără îndoială una dintre operele cele mai adorate de către public și, de asemenea, cea mai faimoasă operă franceză.

Este adesea considerată una dintre cele mai mari opere scrise vreodată datorită liniei melodice superbe, a orchestrației, a atmosferei, dar și datorită măiestriei cu care Bizet a oglindit emoțiile și frământările sociale ale personajelor în muzică, reușind în mod genial să realizeze o portretizare neglorioasă a unui segment marginal al societății de care alți compozitori se fereau (este motivul pentru care, la primele reprezentații, publicul a fost șocat și revoltat). Carmen de Bizet conține câteva dintre cele mai cunoscute fragmente din tot repertoriul muzicii de operă, printre care Habanera, Toreador și La fleur que tu m’avais jetée.

Nabucco (de Giuseppe Verdi) – vineri, 15 noiembrie, ora 18:30

Compusă în 1841 de Giuseppe Verdi, pe un libret de Temistocle Solera, opera Nabucco a fost inspirată de piesa de teatru Nabucodonosor (1836) a dramaturgilor francezi Auguste Anicet-Bourgeois și Francis Cornu, pe un balet adaptat de Antonio Cortese (1836).

Sub denumirea originală de Nabucodonosor, opera a fost interpretată pentru prima dată la Scala din Milano la 9 martie 1842 și marele său succes a stabilit pentru totdeauna reputația de mare compozitor de operă pentru Verdi. Tema fundamentală a operei o reprezintă istoria împovărătoare a poporului evreu pe care regele babilonian Nabucodonosor al II-lea l-a atacat, învins și exilat din patria sa. Dar evenimentele istorice sunt folosite de Verdi doar ca fundal și pretext pentru o idilă romantică și un complot politic.

Giuseppe Verdi, ca mare patriot trăitor într-o Italie risorgimentală, divizată politic și segmentată teritorial, s-a inspirat mai ales din scena în care evreii capturați, pe malul Eufratului, tânjesc după îndepărtata lor patrie, astfel că, într-o noapte, a scris celebrul cor – Va pensiero – al prizonierilor evrei. La scurt timp după seara premierei mondiale, acest cor s-a răspândit pe străzile italiene și a fost cântat ca un imn revoluționar.

Astăzi este folosit în multe teatre de operă din întreaga lume pentru bisuri și recitaluri. În ceea ce privește montarea realizată de Opera Națională București, cadrul scenografic creat de George Doroșenco, deși alcătuit din elemente de decor simple, dar uriașe, exprimă megalomania personajului principal, temutul rege Nabucodonosor.

Premiera operei pe scena bucureșteană în luna octombrie a anului 1987, a reprezentat un act revoluționar din partea artiștilor de atunci, ce a reușit să transceadă în timp, rămânând în repertoriu vreme de peste 30 de ani. Cu o muzică impresionantă, coruri uriașe și arii de neuitat, Nabucco este fără doar și poate una dintre cele mai grandioase compoziții din istoria operistică a umanității.

La Traviata (de Giuseppe Verdi) – duminică, 17 noiembrie, ora 18:30

La Traviata de Giuseppe Verdi – una dintre cele mai cunoscute compoziții operistice din repertoriul muzical universal – a fost inspirată de viața tumultoasă a unei tinere femei, Rose Alphonsine Plessis (1824-1846), care a fugit de acasă la vârsta de numai 13 ani. Ajunsă în capitala Franței și rămasă fără bani, devenise deja cunoscută, la 18 ani, ca fiind una din cele mai apreciate curtezane din Parisul regelui Ludovic-Filip. În acest sens, titlul operei, încearcă, de altfel, să sugereze destinul decadent al protagonistei. Pentru ca familia ei să nu o mai găsească, și-a schimbat numele în Marie Duplessis.

În această perioadă, l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas-fiul, care s-a îndrăgostit iremediabil de această femeie. Legătura lor a continuat, chiar și după căsătoria curtezanei Duplessis, până la moartea prematură a acesteia, la 3 februarie 1846, la numai 22 de ani. Sicriul, acoperit cu o mulțime de camelii, floarea ei preferată, a fost depus în cimitirul Montmartre.

În anul 1848, Alexandre Dumas-fiul a publicat romanul Dama cu camelii, roman cu puternice note autobiografice, care a servit apoi drept sursă de inspirație pentru libretul scris de Francesco Maria Piave pentru opera lui Giuseppe Verdi, cu o diferență notabilă, legată de faptul că, în La Traviata, personajul feminin principal, interpretat de o soprană, apare sub numele de Violetta Valery.