Un copil este o binecuvântare. Însă momentul de bucurie relaționat cu venirea pe lume al unui copil poate fi mai târziu umbrit, dacă în primii ani de viață copilul este diagnosticat cu o întârziere în dezvoltare. Există situații în care dificultățile pot fi prevenite, sau le putem știi cauza, dar există și situații în care dificultățile copilului apar fără a avea o cauză palpabilă, spun specialiștii.
Despre stadiile durerii prin care poate trece un părinte dar și despre importanța parcurgerii acestora și drumul spre vindecare ne-a povestit psihologul Alex Ștefan.
Practic orice părinte al cărui copil este suspect de anumite întârzieri în dezvoltarea sa are loc un adevărat șoc emoțional.
Există cinci stadii ale durerii prin care părinții vor trece. Să auzim faptul că copilul nostru are o problemă, sau și mai mult să fie diagnosticat cu o întârziere în dezvoltare poate reprezenta o piatra grea de încercare pentru mulți părinți, a explicat psihologul Alex Ștefan.
Iată cele 5 fazele prin care trec părinții:
Negarea. Acesta este prima fază cu care se confruntă familia. În această etapă, părintele încearcă să se apere cu tot ce are la dispoziție de povara durerii pe care i-ar putea-o provoca o astfel de situație.
Disperarea. A doua fază este reprezentată de disperare. Practic, acum părintele își pune întrebări de genul: de ce tocmai mie mi se întâmplă așa ceva? Dar tot în această fază părintele caută răspunsuri la situația nouă din viața lor.
Negocierea. În această etapă părintele își promite diferite lucruri sau acțiuni cu scopul de a compensa sentimentul de durere care îl macină. De exemplu: „dacă se întâmplă x, voi face y sau z”. Cu alte cuvinte își face un plan de rezervă, vrea să simtă că deține măcar o parte din controlul asupra situației.
Depresia. Este poate cea mai grea dintre toate fazele. Însă este obligatoriu ca părinții să treacă prin ea că să ajungă la ultima fază, cea de eliberare. Este absolut normală această etapă, iar din tristețea emanată de ea pot izvorî resurse importante, mai ales dacă persoana merge la terapie și este îndrumat corect.
Acceptarea este ultima fază a acestui proces greu. Acceptarea reprezintă momentul în care putem să acționăm cu adevarat în vederea îmbunătățirii situație în care ne aflăm. Abia acum, pacientul a pus în balanță într-un mod echilibrat situația în care este și să poată decidă și alege cea mai lucidă modalitate de a acționa.
Fiecare etapa vine cu provocările ei și nu există un timp standard pentru niciuna dintre ele. Ceea ce contează cu adevărat este reprezentat de istoricul personal al fiecărui individ, de abilitățile sale psihice și de suportul celor din jur său, atât de necesar într-o astfel de situație, a spus psihologul.
Aceasta a mai spus și că apelarea la un ajutor de specialitate și căutarea unei psihoterapii care să i se potrivească persoanei în cauză, reprezintă un mijloc extrem de important pentru provocările viitoare.
Dacă triada de care vorbeam – istoric, psihic, suport – nu este “completă” va fi destul de dificile pentru orice individ să depășească un astfel de moment într-un mod sănătos din punct de vedere fizic și psihic. Îndrumarea către un specialist este necesară să fie privită cu deschidere chiar dacă nici acest lucru nu este ușor. Trebuie să punem în balanță costurile și beneficiile, avantajele și dezavantajele, a mai spus specialistul.
