În acesta viață, avem de învățat lecția relaționării, lecția construirii unei relații de prietenie, de colegialitate, de vecinătate, a relației părinți-copii ş.a., dar mai ales, cea care ne împlinește, ne da încredere în noi și ne motivează orice alt fel de relație, și anume lecția unei relații de cuplu.
Cu toate acestea, multe relații se sfârșesc cu multe suferințe din partea celor două părți, iar motivul principal invocat de psihologul Laura Maria Cojocaru este faptul că unul dintre parteneri, dacă nu ambii, intră “bolnavi” în relații și își descarcă frustrările acumulate din vechea relație.
“Aduc în discuție relațiile celor proaspăt ieșiți dintr-o altă relație în care au lăsat mizerie și durere, ale celor care fug pentru că lucrurile nu sunt perfecte, fug pentru că nu știu să-și asume responsabilități, fug pentru că nu pot face față, fug pentru că se plictisesc de ei înșiși și de propriul lor joc, fug pentru că nu se mai suportă pe ei înșiși și caută la nesfârșit pe cineva care să le confirme că trăiesc și au un rost în propria existența. Aceste categorii de persoane fug și vor fugi din nou atunci când celălalt va avea el/ea însuși/însăși nevoie de susținere și încurajare, pentru că ei nu știu decât să ia, încă nu au învățat să ofere”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Atunci când imperfecțiunile ies la iveală, unii tind să fugă
În același timp, specialistul afirmă că atunci când construim, intrăm în relație cu “materialul” pe care-l avem, cu sentimente, dorințe, nevoi, așteptări, cu calităţiile noastre (pentru că la început ne străduim să le arătăm doar pe acestea) și nu în ultimul rând cu trecutul nostru, cu bagajul de experiențe mai mult sau mai puțin integrate pe care l-am acumulat până în acel moment.
“Atunci când defectele inerente oricărui om (pentru că nimeni nu este perfect!), ies la iveală, cei ce nu-și pot asumă responsabilitatea pentru viață lor și a relației, se sperie și fug. În realitatea, acele persoane fug până la urmă de propria imperfecțiune, de teamă că odată descoperită, nu vor mai fi acceptăți. Fuga celor ce-i credem lângă noi lasă în urmă răni adânci și suferință, deoarece este greu de înțeles de ce tu-i poți accepta defectele celui de lângă ține și el nu. E greu în fața suferinței să-ți dai seama că nu de defectele tale fuge, ci de propria lui neputință și că nici el nu știe că face acest lucru atâta timp cât îți aruncă în față propria durere. Iar atunci, acela fuge într-o altă relație în care va sta până-i vor fi vizibile defectele, până va obosi să-și joace piesa și va uita sau încurca replicile pe care-și construiește viața”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
Nu putem construi fericire pe nefericirea altcuiva
Este o mare responsabilitate să-ți asumi o nouă relație atunci când ai lăsat în urmă durere și suferință, este o mare iluzie să-ți imaginezi că ceea ce construiești va “ține” de dată aceasta atâta timp cât ceea ce construiești are în subsol suferința altcuiva.
“Nimeni, niciodată și nici o lege a divinității, a universului, a firii și mai ales a iubirii nu va fi în conformitate cu a construi fericirea pe nefericirea altcuiva; și asta pentru că tot ce este construit pe iubire crește și se dezvoltă în timp, iar ceea ce este construit pe durere, nu are o baza solidă, solul alunecă și construcția se dărâma mai devreme sau mai târziu, se spulberă precum nisipul de sub temelia casei evocate de Iisus în cunoscuta Predică de pe Munte”, spune specialistul.
În același timp, psihologul Laura Maria Cojocaru crede că, așa cum fiecare dintre noi avem la intrarea în casă un preș pe care ne ștergem pe picioare pentru a nu intra cu mizerie în casă nici noi, nici musafirii, tot așa și cei care bat la ușa sufletului nostru ar fi de dorit să intre cu inima curată.
“Recomandabil este ca atunci când ieșim dintr-o relație să nu lăsăm mizerie în urmă pentru că mirosul vine după noi, e bine să ne facem o baie înainte, o baie de conștiința și de ce nu, o baie de iertare. Atunci când pașii tăi sunt plini de lacrimile celor din urma ta, atunci când sufletul tău poartă povara unui suflet sfărâmat, vei pași în viitor murdărind în continuare, fiind până la urmă prima ființă care va suferi. Pentru că, dacă paharul relației din care beau cei doi parteneri nu este curat, este cel puțin neplăcut dacă nu dăunător. Un moment de reflecție nu strică niciodată! Pe ce este construită relația voastră? Pe durere și minciună sau pe iubire și adevăr? Pe nisip sau pe stâncă? Puteți face ceva ca să schimbați lucrurile în bine în ceea ce credeți a fi o construcție solidă? Ai putea să te ștergi la ochi de câteva ori, să privești cu sinceritate pe fereastra sufletului tău, și dacă ceea ce vezi este la fel ca până acum, bucură-te, dacă nu, leapădă hainele murdare ale relației și începe construcția ei bazându-te pe adevăr și iubire”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.