Categories: Stil de viaţă

Psiholog: Nu sunt disponibile teste de sânge care să diagnosticheze atacul de panică

Specialiștii spun că spaima intensă cauzată de pericolele reale este echivalentul atacului de panică. Despre tulburarea de panică, simptomele și factorii care pot duce la declanșarea ei ne-a povestit Luminița Lișca, psiholog la Clinica de Fericire.

Principalele simptome ale atacului de panică sunt:

palpitaţii, bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac;
transpiraţii;
tremor sau trepidaţie;
senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare;
senzaţie de sufocare;
durere sau disconfort precordial;
greaţă sau detresă abdominală;
senzaţie de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin;
derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detaşare de sine însuşi);
frica de pierdere a controlului sau de a nu înnebuni;
frica de moarte;
parestezii (senzaţii de amorţeală sau de furnicături);
frisoane sau valuri de căldură.

Ce este tulburarea de panică şi cum o putem diferenţia de atacul de panică?

Conform specialistei, criteriile pentru a diagnostica un pacient cu tulburare de panică sunt întrunite atunci când acesta prezintă atacuri de panică. Ele sunt bruște și repetate. Practic acea persoană trăieşte o teamă permanentă legată de posibilitatea de a suferi alte atacuri de panică. Sau de repercusiunile atacurilor. În psihologie se spune că tulburarea şi atacul de panică reprezintă „teama de teamă”.

Din păcate, etiologia tulburării de panică nu se cunoaşte.

Se pare că la instalarea ei contribuie mai mulţi factori şi încă nu sunt disponibile teste biologice care să confirme existenţa acestei afecţiuni.

Iată ce factori favorizanți pot declanșa atacul de panică:

predispoziţia genetică şi factorii familiali din perioada copilăriei sunt la fel de importanţi.
senzaţiile fizice asociate cu anxietatea – senzaţiile de slăbiciune sau de ameţeală, de inimă grea ori de dispnee, durerea toracică – sunt percepute drept consecinţe cumplite. Practic, o persoană poate să creadă că va leșina, că nu mai poate să respire. Toate acestea duc la intensificarea activităţii sistemului nervos simpatic, la amplificarea senzaţiilor fizice şi agravarea anxietăţii, totul generând, în final, atacul de panică.

Tulburarea de panică poate fi determinată de:

evenimente traumatice
excesul de cafeină
abuzul sau întreruperea consumului de droguri ori de alcool.
hiperventilația prelungită poate determina atacuri de panică. Există date contradictorii în ceea ce priveşte declanşarea atacului de panică în condiţii de hiperventilaţie. Hiperventilaţia cronică ar trebui să determine hipoapnee, însă, în repaus, presiunea parţială a dioxidului de carbon este similară la pacienţii cu tulburare de panică şi în lotul de control.

Tulburările de panică au fost asociate cu multe afecţiuni medicale, inclusiv cu prolapsul de valvă mitrală, cu migrenele, astmul bronşic, tulburările vestibulare şi hipertensiunea arterială.

O treime dintre pacienţii cu depresie au și tulburări de panică

Pe parcursul vieţii, aproape jumătate dintre cei cu tulburare de panică vor face depresie. În același timp circa 50% dintre persoanele afectate de depresie vor dezvolta tulburare de panică.

Pentru a face faţă atacurilor de panică, pacienţii fac abuz de alcool şi medicamente (sau ambele). Utilizarea unor asemenea substanţe conduce la pierderea controlului tulburării de panică.

Bolnavii şi, în special, cei la care se asociază depresia, au un risc de suicid crescut. Așa arată un studiu recent din SUA. Practic, riscul crede de şapte ori la cei care prezintă simultan cele două afecţiuni menţionate.

Se poate spune că, din cauza caracterului imprevizibil al atacurilor de panică, persoanele diagnosticate cu tulburare de panică, în special dacă prezintă şi agorafobie, duc o viaţă plină de restricţii. Aceștia îşi limitează, astfel, zona de confort, ajungând până la se izola în casă sau vor recurge la consum de alcool sau sedative. De asemenea, atacurile de panică nocturne pot apărea la un procent de 50% din persoanele care suferă de tulburare de panică, la 1-4 ore după adormire, în perioada de tranziţie spre somnul profund şi pot fi mai severe decât cele diurne.

Pacienţii cu tulburare de panică apelează frecvent la serviciile medicale, au un nivel social şi o capacitate de muncă alterate, iar calitatea globală a vieţii lor este precară.